DAR NOI

Capitolul 11

"Da, asta e. Am avut o copilărie nu prea bună, mai ales că părinții mei aveau familile lor împotriva relației și căsniciei, iar când apărusem eu, toți au luat-o razna. Bunicii mei din partea mamei, murise deoarece făcuse amândoi atac de cord. Mama ei a vrut pentru mama mea un bărbat de la țară, exact ca și ei, cu maniere și o familie înțelegătoare și bună. Mama aflase abia după că familile lor se aveau în dușmănie de ani buni, dar ei nu-i prea păsa. Nu a ținut legătura cu ea ceva timp, până când o sunase să o anunțe că e însărcinată iar aceasta făcuse o mare criză pentru faptul că o atinsese. Nu se putea gândi deloc că aceștia doi sunt împreună darămite să știe că a atins-o și mai ales, că vor avea un copil. Soțul ei a murit imediat după ea, fiind sigur același motiv și pentru el. Iar familia tatei, a fost foarte dușmănoasă. Probabil încă este, dar nu am mai auzit de ei de când murise ai mei. Tatăl tatei murise, singurul om înțelept din acea familie, iar de atunci lucrurile o luă razna. Tata era un om bun și răbdător, dar din cauza familiei lui trebuia să ia medicamente. Când o întâlnise pe mama, el a devenit mai fericit, uită de tot răul și egoismul din familia lui, de-aia s-a îndrăgostit de ea. Familia tatălui meu a devenit foarte rea fiind pregătiți să verse sânge rece peste tot dacă ceva nu le convine sau cineva le stă în cale. Cazul alor mei încă nu este închis, că cică nu au găsit nicio amprentă, însă știu sigur că au fost ei și au influențat poliția sau au oameni acolo. Apoi, ca să se răzbune cu totul, a luat tot ce aveau aceștia doi înapoi, eu cu bunicul rămănând cu nimic." După ce îmi șterg lacrima de la ochii, mă întorc spre Ethan care desigur, dormea. Nu l-a captivat sau interesat deloc povestea mea. Nu l-a interesat nici faptul că m-am deschis în fața lui. Știam că voi regreta.

Mă pun mai bine pe scaun, încercând să adorm și să uit tot ce s-a întâmplat azi. Mâine va fii o nouă zi, și ultima pe care o voi mai petrece cu nenorocitul ăsta din cameră.

•••

"Trezește-te, la dracu'!" Strigă Ethan iar eu deschid ochii instant speriată. Pentru o clipă nu știam unde sunt și de ce sunt în cameră cu Ethan.

"Ce s-a întâmplat iar, Ethan?" Îl întreb somnoroasă.

"Vino repede lângă mine!" Îmi ordonă repede. Părea panicat, iar eu nu știam de ce.

"Poftim? Nu!" Acesta se ridică repede și mă apucă de braț. "Am spus nu, Ethan." Am lăsat prea mult de la mine, cred că trebuie să iau și eu atitudine.

"Scutește-mă cu atitudinea asta a ta." Spune și mă aruncă în pat, acesta punându-se lângă mine, drăgându-mă la pieptul său.

"Ethan, întreci orice limită. Îmi încalci spațiul personal!" Își dă ochii peste cap și oftează nervos.

"Închide ochii, prefă-te că dormi și că pari liniștită. Dacă mai vorbești, o să îți astup gura, și crede-mă, am zis-o în cel mai frumos mod posibil." Spune iar eu tac obligată, și închid ochii. Acesta își pune mâna pe talia mea și închide și el ochii, la rândul lui.

"Nu mai respira așa repede." Spune iar eu simt că nu mai am aer. Respir repede?

Înainte să spun ceva, cineva intră în cameră încet.

"Ăla nu e Ethan?" Dându-mi seama că e o fata, chiar dacă vorbea exagerat de încet.

"Da, el e." Spune o voce de om mai în vârsta, acesta vorbind tot în șoaptă.

"Ar trebuii să-i trezim?" Întreabă fata.

"Nu. Oricum vor pleca mâine." Răspunde bătrânul.

"Oare sunt împreună?".

"Nu prea cred. Ethan e genul de băiat fără iubită. Probabil doar s-a distrat cu ea." Îl simt pe Ethan cum se încordează iar eu simt că am un nod în gât. Oricum ar fii, nu e treaba lor. Mai vorbesc și lângă noi.

"Da. Nu pare o fată de genul lui." Spune fata și ies ambii din cameră. Peste câteva secunde aud o mașină care se îndepărtează. Mă uit în jur iar apoi mă ridic de lângă Ethan.

"Cine erau ăia?" Întreb iar el deschide ochii.

"Proprietarii acestei cabane." Ce zi ciudată, mi-a răspuns la întrebare.

"Și știau că ești aici?".

"Pot venii când vreau aici, fără să dau vreo explicație.".

"Atunci de ce au venit?".

"Pentru că fiica proprietarului mă place.".

"Și intră peste tine, noaptea?".

"Fata aia m-a prins aici de câteva ori beat și m-am futut cu ea, acum cei doi tot încearcă să vorbească cu mine despre asta, dar mă piș pe ei și pe ce vor să-mi zică.".

"Și te-ai folosit de mine pentru a scăpa. De-aia n-ai vrut să-mi zici motivul pentru care mi-ai încălcat spațiul personal.".

"Ce gândire ai." Spune și oftează sarcastic.

"Dacă aveai sânge în gingii, nu găseai o modalitate de a scapa de vorbit cu ei." Acesta râde.

"Ești sigură că nu am sânge în gingii? Vrei să-ți arăt? Cu mare drag o voi face.".

"Mi-ai arătat destule de când te-am cunoscut. Mi-e de ajuns." Spun și mă pun pe scaun. Văd deja că soarele își face apariția și mă întorc către Ethan, care stătea întins pe pat, cu mâinile la ceafă, uitându-se nervos la mine.

"Plecăm? Deja e dimineață." Spun iar el se ridică.

"Plecăm după ce mănânc.".

"Atunci mănâncă. Mă anunți." Spun și ies pe ușă. Aveam nevoie la baie.

După ce mă întorc acesta ieșise de pe ușă, mergând spre mașină.

"Unde te duci?" Îndrepându-mă spre el.

"Acasă." Măresc pasul spre el și apoi intru in mașină.

Acesta aprinde motorul și plecăm foarte repede. Mai repede decât am crezut.

"Sper să fie totul bine acasă.".

"Nu va fii." Spun iar eu mă uit urât la el.

"Sperăm că va fii.".

"Speră în continuare." Fiind atent la drum.

Stăm tăcuți tot drumul. Mă mai uitam din când în când la el. Nu știu de ce, dar era frumos. Arăta foarte frumos coducând lejer și atent la volan.
Într-un final ajungem acasă, eu având deja emoții de cum va reacționa bunicul. Îmi e frică.

Oprește în fața casei, acesta așteptând să ies.

"Intri și tu cu mine, nu?".

"De ce aș intra? Te-am adus acasă, mulțumește-te cu atât.".

"Ca să stea și bunicul meu liniștit. Îi spui că am fost împreună și că suntem amici.".

"Nu vrei să te țin și de mână?".

"Te rog.".