Nimic nu e ușor, în clipa în care ne naștem ni se scrie destinul, nu știm cum, cand nici macar unde acesta se va sfârși, nu știm nici macar cand incepe...Venim fara nici un bagaj, venim goi, puri...Cu trecerea anilor ne cumpărăm un geamantan pe care inca de la primii ani de viata începem să il umplem. Fiecare dintre noi il are , e inevitabil, doar ca noi alegem cat de greu va fii, noi știm dacă va avea câteva grame sau mii de kile.
Cei drept al meu deja are câteva kile , și am abea 17 ani...Mi-e teama ca poate pana in ziua cand va trebuie sa plec el va continua să se umple, dar cum am spus nu putem ști asta.
Am spus mai sus ca ne naștem fara acest bagaj, dar eu tind sa cred ca inca din primele mele zile al meu a fost cu mine, părinți mei nedorindu-ma deoarece eram fata...Si asa incepe povestea vieții mele, ma numesc Iasmina am 17 ani si sunt gata sa împărtășesc cu voi viata mea.
După cum spuneam mama si tatal meu isi doreau băiat, dar Dumnezeu a decis să apar eu...Ei erau gata să mă lase in spital, nu pentru asta nu ii condamn nu poti sa forțezi pe cineva sa te iubească, chiar dacă e vorba despre oameni care ți-au dat viata.
Bunicul meu nu a permis sa ma lase asa ca au fost nevoiți să mă țină.
Dar , după cum am spus nu poti obliga iubirea, au găsit o cale sa nu raman lângă ei, chiar dacă a fost doar pentru o perioadă de timp relativ scurtă.
M-au adus în România, pentru că eu sunt născută în Italia, și m-au lăsat în grija mamei mătușii mele...Da stiu nu este bunica mea, dar pentru mine reprezintă mai mult de atat, iar mama mea a decis să se întoarcă în străinătate, și sa isi lase copilul de doar 3 luni, nu am rămas singură , ci și sora mea doar din partea mamei mele, ea avea deja 8 ani, dar nu o sa spun ca ei ia fost ușor, probabil ia fost de 10 ori mai greu decat mie fiind mai mare si realizând mai bine ceea ce se intampla in jurul ei.
Timp de 4 ani am fost crescută de bunica mea, fara sa stiu ca pe acolo pe undeva aveam o mama, un tata, o familie care trebuia să fie lângă mine. Pe la 1 an sau 2 într-o seară am facut temperatura 41, eram pe punctul de a-mi înghiți limba , dar am avut noroc cu oamenii din jurul meu, am ajuns la spital, doctorii întrebau de mama, de părinți eram un copil într-un spital, care nu avea pe nimeni, ea nu a venit in schimb a venit mătușa mea. Nici acum nu înțeleg de ce nu a venit ea, probabil era prea ocupată cu alte lucruri.
După cum spuneam a venit după 4 ani de zile cu pretenția să mă smulgă efectiv din lumea in care trăisem pana atunci...Nu o cunoșteam nu stiam cine e , ce vrea , sau macar daca chiar voia ceva.
