Tu esti salvarea mea/P.JM/✨

CAP10

După ce ma ridic în picioare, rămân câteva minute pe ganduri.
Trebuia să fac ceva, nu îl puteam lasa sa scape. Puteam sa le spun polițiștilor, însă nu aveam nicio dovadă . Trebuia să mai astept.
   ****
Stateam în genunchi si ma uitam la poza mamei, ceilalți deja plecaseră, însă eu am rămas.
    Eu:Iti promit, ca voi rezolva asta. Iar el va plăti.
   Apoi ma ridic, imi sterg lacrimile și plec.
   Ceva însă ma face să ma opresc. Tata stătea de vorba cu acel bărbat care a mai apărut pe la noi.
   Cum niciunul nu părea că ma observa, m-am ascuns după un perete și am încercat să fac cât mai multă liniștite .
   Tata :A aflat.
X:Ce?!
   Tata :Însă stai liniștit, ma ocup eu si de asta.
X:Dacă ai spus ceva...
  Tata :Nu am spus nimic!
X:Dacă mai află ceva de mine să imi spui.
   Tata :Da.. Ne mai vedem.

   Ma lipesc de perete gândindu-mă ce treaba are de fapt tata cu bărbatul asta? . Mereu a fost pe cont propriu, nicio data nu l-am văzut stând la discuții, indiferent de motiv.
   Decid să las asta pe mai târziu, trebuia să ajung înaintea tatei acasă.
   ***
Ajunsă acasă, ma schimb, și ma întind în pat.
Eu:Ce naiba se întâmplă aici?
   Ma întind spre poza pe care o aveam cu mama.
    Eu:Mi-aș fi dorit să fi lângă mine... Mama.
   Nicio data nu o să te urasc, poate ai gândit asta vre-o data, însă nu o fac. Te iubesc, pentru ca ai luptat să ma ți lângă mine.... Chiar dacă acum ai plecat.
   (Perspectiva Jimin)
Nu ma incanta de loc ideea că fata a aflat cu adevărat ce s-a întâmplat cu maică-sa. Încă nu stie toată povestea, însă nu m-ar mira să o afle în curând.
    E prea bagareata, iar asta... Asta nu imi convine deloc.
    Mă indreptam spre o cafenea, însă simțeam ca cineva se ținea  după mine .
    O i-au pe un drum lăturalnic, ajung pe o stradă rar populată.
   Ma dau după colț, astptand să apară persoana respectivă. Nu după mult timp își face apariția, vrand să dea colțul, însă o trag lipindo cu spatele de abdomenul meu, brațul meu fiindu-i încolăcit pe lângă gât.
   Eu:Chiar ai crezut că nu imi dau seama că ma urmaresti?
   X:Imi pare rau... Nu am vrut să pară chiar asa.
   Îi dau drumul, apoi o privesc.
X:Te-am văzut la înmormântare...
   Eu:Lasă asta, cum te cheamă ?
X:Lia.
  Eu:Bun, și ce vrei mai exact de la mine?
   Lia:Ma gandeam ca poate... Vrei sa mergem undeva sa mâncăm?
   Zambesc.
Eu:Găsește pe altcineva. Nu esti genul meu.
   Apoi plec.