capitolul 14

10.7K 311 6
                                    

Alisia

Chienerul ne preia comanda iar apoi ne lasă să ne bucurăm de razele soarelui ce ne mângâia chipurile.
Am ales să stăm pe terasă decât în interiorul restaurantului.
Imi ajung orele petrecute în birou .
-Te ascult .
Imi dau ochii peste cap și ii zâmbesc.
-Ți s a mai spus ca ești insistentă?
-De foarte multe ori chiar !
Ii povestesc și sunt atentă să nu pierd niciun detaliu .
Imediat cum termin de relatat povestea ni se servește și mâncarea .
-Theo nu este doar un pansament, nu?
Mă întreabă după ce ia o gură din pastele integrale comandate .
- Nu aș face așa ceva niciodată Natalia!Și tu știi asta !
-Dar e posibil să o faci și inconștient!
Nu i răspund și incep să mi plimb furculița prin farfurie .
Își întinde mâna dreaptă spre mine .
-Hei!Mi am făcut datoria de prietenă dar asta nu înseamnă că o să o și faci.Am incredere in tine și n alegerile pe care le faci !
Îi cuprind mâna și îi zâmbesc .
-Comandăm și desertul!
Chițăie spre mine

Pătrund în sala unde are loc ședința.
Ii salut politicos pe toți cei prezenți .
Il zăresc și pe Theo ce ocupa locul de lângă Dima.
-Bună ziuă!
Tresar atunci când îi aud grasul dur și ușor răgușit.
Ștefan își netezește sacoul înainte să se așeze în capătul mesei .
-Incep prin a mi cere scuze daca v am dat programul peste cap dar am ceva să vă comunic important .
Sunt hipnotizată fără să vreau de buzele lui pline.
Imi scutur ușor capul și sunt concentrată la subiectul ce a fost discutat timp de o oră .
La sfârșitul ședinței, in timp ce majoritatea deja se grăbeau spre ieșire mă îndrept spre Ștefan
- Imi pare sincer rău pentru neplăcerile prin care ai trecut .
Știu că i este greu .
Dacă ar merge ceva rău el ar fi tras la răspundere pe motivul că este coordonatorul întregii firme, însă un singur om nu poate mereu să studieze amănunțit fiecare angajat sau parter .
Fiecare persoană  ar trebui să fie atentă la oamenii din jurul său
Am fost împreună absorbiți de recentul proiect ce este un succes si nici n am avut timp să ne bucurăm de el .
Imi zâmbește .
-Mersi, se mai întâmplă!Totuși, aș vrea să te întreb ceva.
-Te ascult .
-Mâine am să mai imbătrânesc un an și m am gândit să dau o mică petrecere la mine.Ai vrea să vii?
-Mi ar face plăcere !
-Să i spui și Nataliei că este invitată!
-Stai liniștit, venea și neinvintată!
Râde scurt .
-Ne vedem mâine!
Iar apoi părăsesc încăperea .

Am mai lucrat la câteva schițe înainte să mă îndrept spre casă.
După o baie lungă, mă îmbrac cu un halat alb și mă cuibăresc in pat cu laptop ul in brațe.
M am asigurat că am lângă mine un pahar de vin roșu in timp ce urmăresc un episod din serial.

Nici nu constant când a trecut timpul .
Abandonez serial și mă îmbrac cu un tricou larg, alb si o pereche de pantaloni scurți.
Duc paharul inapoi in bucătărie și mi pregătesc un ceai.
Adorm imediat după ce pun capul pe pernă.

La petrecerea de azi m am decis să port un tricou mulat pe corp negru împreună cu o pereche de pantaloni de aceeasi nonculoare, scurți, dintr un material ce este o imitație de piele, un dres negru iar in picioare niste cizme inalte .
Mă machiez foarte puțin, imi inșfac in grabă geaca de piele iar apoi mă întâlnesc în fața scării cu Natalia ce era îmbrăcată intr o rochie neagră, cu mãneci lungi .
-Mergem?
-Mergem!
Imi spune iar apoi ne urcăm în primul taxiu pe care l vedem .

Intrăm în imensa casă și ne sare in ochi masa de sticlă ce era plină de cadouri.
Așez cu atenție sticla de Hennessy pe care o cumpărasem.
Totuși pe masă observ și un șirag de bile mic .
Il ridic de pe masă și nu mi ia mult să mi dau seama că este o jucărie sexuală
Îi fac semn Nataliei să se apropie de mine și o intreb:
-Punem pariu că ăsta i cadoul Lucreciei?
Începem amândouă să râdem iar apoi  abandonez șiragul.

Il zăresc pe Theo și mă îndrept spre el.
Il cuprind intr o imbrățișare .
-Arăți superb !
Mă complementează iar eu ii zâmbesc .
-Ai ajuns de mult timp ?
- Nu dar admosfera este demențială!
Și are dreptate

Cu paharul de sticlă in mãna aproape gol, dansez cu Natalia care deja este amețită.
Au trecut vreo 2 ore de când am ajuns la petrecere iar sărbătoritul nu și a făcut nici măcar un amărât de minut apariția.
Mă decid să mi reumplu paharul astfel mă îndrept spre micul bar amenajat.
Imi place foarte mult această idee de mobilier.
Peretele ce ar fi trebuit să închidă bucătăria nu există dar a fost inlocui aproape in intregime de un bar mic la care erau așezate câte trei scaune mici, rotunde, din piele pe ambele părți ale acestuia .
- Tu ce cauți aici ?
O nu!Aceeași voce sâcâitoare!
Mă întorc încet pe călcâie și mi dau ochii peste cap atunci când o văd pe Lucrecia .
-Am fost invitată!
Chiar dacă intreg livingul impreună cu bucătăria aveau o luminozitatea scăzută datorită  luminilor de diferite culori nu mi scapă din vedere expresia de dezgust pe care o adoptă.
-Te provoc să te mai strâmbi la mine o dată scârbă!
- Cum m ai făcut?
-Ia l ca pe un compliment !A fost cel mai drăguț cuvânt din câte am pregătite pentru tine !
Iar în următorul moment imi vărs conținutul paharului pe rochia ei .
-Asta este pentru micul tău discurs din firmă!
Se repede spre mine iar eu eram pregătită să mi înfig mâna în părul ei dar două mâini imi curpind talia și mi izbesc corpul de un piept tare câteva secunde mai târziu .
Lucrecia încearcă in acest moment să scape din strânsoarea lui Theo
Imi ridic privirea și l zăresc pe Ștefan schimbând câteva priviri cu prietenul lui .
Mă trage după el până la etaj iar apoi intră cu mine intr un dormitor, probabil una dintre camerele de oaspeți
-La mulți ani sărbătoritule!
Ii urez sarcastică.
- Ce era in capul tău?
-Păi de abia așteptăm să văd de ce era in stare pe tocurile alea .
Își dă ochii peste cap și oftează .
-O haide!Nu ți am șifonat păpușica!
-Stai aici !
-Ce?Nu!
-Theo a dus o in altă cameră pe Lucrecia sau a ieșit cu ea până afară ca să o calmeze și te sfătuiesc să faci și tu același lucru !
-Nu sunt un copil mic !
-Dar te comporți ca unul!
-Spune maiestrul jocurilor !Iar acum vai draga te dai un bărbat matur și responsabil!Să mă pupi undeva!
Dau să ies din încăpere dar imi prinde mâna și mă întoarce spre el .
Câțiva centimetrii ne mai separă chipurile și pot să jur că în acest moment aș vrea să l omor.

O vreau înapoi!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum