O zi in desert imi schimba viata.

Iluzia

Soarele arde nemilos de parca ar vrea sa soarba din mine si ultima putere...Cu picioarele goale calc pe nisipul fierbinte care sfaraie la atingerea talpilor mele,lasandu-ma sa scot mici sunete de durere.Ochi-mi vad numai dune de nisip formate de adierile trecatoare care , in ciuda caldurii se straduie  sa-si faca simtita prezenta, si  ai mei ochi incearca sa se acomodeze cu lumina rosiatica de parca m-am trezit dintr-un somn adanc.Inaintez incet cu cativa pasi si dintr-o data totul in jurul meu,inclusiv in capul meu se invarte continuu,dandu-mi o mare senzatie ca ma voi prabusi.Senzatia a fost adevarata...am cazut inchizand ochii.Stau cateva momente in genunchi pe nisip,apoi plina de emotie incerc sa ma ridic pentru a inainta...dar in zadar...am cazut dinnou.Incep sa ma gandesc cum de am ajuns aici.Nu-mi aduc nimic  aminte,de parca memoria mi-a  fost stearsa,si incep sa ma intreb ,,Cine sunt?" cu o voce aproape stinsa...Deschid ochi mai bine si vad in departare o silueta...nu-mi pot da seama daca e silueta unei femei sau a unui barbat,sau daca aceasta nu e un miraj ,dar stiu ca se indreapta spre mine...Incerc sa tin ochii larg deschisi dar mi se opun si se inchid.Ii redeschid cu ultima mea putere si in locul siluetei vad o mica lumina alba.O privesc si-mi spun ,,Oare asta mi-a fost sfarsitul?"...