Iubind Întunericul |Finalizată|

Capitolul 26-Lucifer

     ,,Inocență și maturitate"       
_____

      ㅡ Haide Angel! Scapi azi de supa asta, îi spun blondinei care refuză vehement să bea lichidul scârbos din bol.

      ㅡ Nu Lucifer. Nu mai vreau, îmi spune ea strâmbând din nas, exact ca un copil de cinci ani.

      ㅡ Bine, vei mânca acasă mai mult. Îți voi pregăti chiar eu ceva, îi spun încercând să mă gândesc cum să îi vorbesc despre propunea mea și unchiului meu.

       ㅡ Te autoinviți la mine acasă? mă întreabă în timp ce își îndreaptă privirea spre fereastră.

      Știu la ce te gândești îngeraș. Ți-e frică că nu mai ai o casă a ta probabil. Te temi ca nu cumva să te evacueze imediat după ce ajungi între pereții în care ai crescut. Nu se va întâmpla asta. Nu cât sunt eu aici.

       ㅡ Nu Angel. Despre asta voiam să vorbim, îi spun în timp ce las bolul cu supă pe măsuța de lângă mine.

       ㅡ Ce voiai să vorbim? mă întreabă în timp ce se uită la mine cu ochii ei maritimi și intenși.

       ㅡ Am aflat despre evacuare, îi spun și observ că începe să își trosnească degetele rând pe rând.

       ㅡ Mă voi descurca cumva, îmi spune ea cu o oarecare răceală.

       ㅡ Nu Angel. Ne vom descurca, spun eu accentuând ideea. Unchiul a venit cu o idee perfectă, îi spun și se pare că i-am captat cu adevărat atenția blondinei.

       ㅡ Ce idee?

       ㅡ Angel, vrea... vrem să te muți la noi, îi spun și nu depistez inițial vreo reacție exagerată a cârlionțatei.

      ㅡ Cum adică? mă întreabă ea de parcă nu aș fi fost suficient de clar.

       ㅡ Vrem să te muți cu totul la noi.

      ㅡ Mulțumesc Lucifer. Tu și domnul Bennet sunteți foarte amabili, dar nu pot face asta.

      ㅡ Angel, am spus că de acum te voi ajuta. Nu aș putea permite să rămâi pe străzi, îi spun și o simt cum devine mult mai rigidă.

      ㅡ Mă voi descurca, îmi răspunde scurt.

      ㅡ De ce nu te lași ajutată? o întreb în timp ce îi iau mâinile reci între ale mele.

      Uneori am impresia că ea este un vampir.

       ㅡ Fiindcă am învățat să mă descurc pe cont propriu, îmi răspunde folosind vocea rece și calculată pe care o are ascunsă exact pentru astfel de conversații.

       ㅡ Dar de acum încolo nu mai trebuie să faci asta.

       ㅡ De ce nu? îmi răspunde uitându-se țintă la mine.

       ㅡ Fiindcă acum sunt eu aici, îi răspund zâmbind ștrengar, iar ea îmi întoarce zâmbetul.

     Zâmbetul ăsta a devenit noua mea țigară.

       ㅡ Vreau să o văd pe Anastasia, îmi spune ea înghițind în sec.

       ㅡ Asta înseamnă că vei sta la noi? o întreb în timp ce mă ridic.

       ㅡ Lucifer, nu vreau să vă deranjez.

       ㅡ Ne-ar deranja dacă nu ai accepta. Acum stai puțin. Merg să iau un scaun cu rotile și apㅡ