Nunta

248 14 0
                                    

Peste o saptamana e nunta mea si a lui John. Nu pot sa cred ca am ajuns pana aici!

Deci cum stateam eu si-mi luam micul dejun aud niste batai in usa. John se duce sa deschida. La usa apare un tip care semana foarte bine cu John,doar ca avea parul mult mai inchis la culoare,aproape negru.

- Zack! Ce faci,frate? Ce cauti aici?

- Am auzit ca te-nsori! Si credeai ca n-o sa vin?

Au inceput sa rada amandoi si s-au imbratisat.

- Hai,intra,l-a invitat John.

Eu stateam si ma uitam la ei,uitasem de micul meu dejun.

- Si sa inteleg ca tu esti norocoasa?

- Chiar eu.

Imi facea ochi dulci si mi-a aruncat un zambet seducator. Am incercat sa-l ignor. Mi-am terminat micul dejun si m-am asezat pe canapea impreuna cu ei doi.

- Eu ma duc pana sus. Vin imediat,a spus John.

Dupa ce a urcat scarile l-am vazut pe Zack cum se apropie de mine.

- Si tu esti?spuse in timp ce imi punea mana pe coapsa.

Mi-am dat seama ce fel de tip e..

- Sarah...,si i-am apucat mana si am dat-o jos de pe coapsa mea.

- Aha...spuse in timp ce se uita adanc in ochii mei.

Am rupt imediat contactul vizual. Atunci a coborat John. Am rasuflat usurata.

- Deci? Ati facut cunostinta?

- Dap. Esti norocos sa ai o fata ca ea,frate,a spus Zack uitandu-se insistent la mine,lucru care m-a facut sa ma simt ciudat si m-a cam deranjat..

- Pai si eu sunt norocoasa sa am un baiat ca el,am spus eu zambind incercand sa par calma.

In acel moment Charlotte intra in camera.

-  Zack!

- Ce faci,surioara?a spus Zack ridicandu-se de pe capapea si intinzandu-si mainile pentru a o imbratisa pe Charlotte.

S-au imbratisat. Ce dragut...

- Ce faci aici?

- Pai am auzit ca se casatoresc astia doi si nu puteam sa lipsesc.

Au ras si s-au imbratisat iar. In curand au coborat si domul si doamna Clarke. Da,aceeasi poveste. S-au imbratisat,au ras...etc.

-peste o saptamana-

Azi are loc nunta! E 4 iulie,ziua Americii si,intamplator,ziua mea. Dap,3 evenimente intr-o zi. O sa fie obositor..

Ma uit la mine in oglinda..si vad acea fetita mica la orfelinat,acea fata ramasa singura de ziua ei pentru ca parintii ei au murit intr-un accident de masina...dar vad si acea fata care a reusit sa-si construiasca un drum,si uite unde a ajuns.. Nu-mi vine sa cred ce vad,nu-mi vine sa cred ca asta sunt eu,nu-mi vine sa cred nimic. Si totusi se intampla.

Tara vine si se aseaza la picioarele mele in fata oglinzii. Ma asez langa ea si incep sa ma joc cu ea ca un copil mic. Atunci intra Charlotte in camera. Ofta si zambi in acelasi timp.

- Of,ce frumoasa esti.

- Multumesc. Si stai linistita,o sa vina ziua asta si pentru tine,i-am zis in timp ce ma apropiam de ea si o imbratisam prieteneste.

- Ok,gata cu imbratisarile. E timpul sa mergem.

- Bine.

As fi vrut sa am un tata pe care sa-l tin de brat in timp ce merg spre altar...dar nu am. Asa ca ma conduce Kevin. Ca tot vorbim de Kevin,tocmai ce intra in camera. Ma analiza din cap pana-n picioare si avea o privire oarecum trista. Oare nu aratam bine in rochie?

- Nu,stai linistita,esti frumoasa, a spus el parca citindu-mi gandurile vazand ca ma uitam la rochia mea.

Mergem afara.Il vad pe John cum ma asteapta la altar langa preot. Totul e asa perfect.. Ma conduce pana la altar. Stau fata in fata cu John. Ma soarbe din priviri,il vad. Preotul spune un discurs ce pare ca nu se mai termina.. In sfarsit:

- Casa de piatra! Puteti saruta mireasa.

Imi arunc mainile in jurul gatului lui si ne sarutam,iar trupurile noastre se lipesc unul de altul. Toata lumea aplauda. Ne dezlipim din sarut putin dezamagiti. Era seara,si cum era 4 iulie,era timpul pentru artificii. Ne tinem de maini si privim marile explozii de culori de pe cer. Totul e perfect..

RăzbunareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum