Dacă timpul s-ar opri în loc ai fi și prezent și viitor. Sunt o particulă din Univers, o moleculă ce plutește prin întregul cosmos în căutarea fericirii. Sunt un om. Un solitar. M-am gândit mult ce să îți scriu. Am înșirat cuvinte pe hârtie apoi le am șters pentru ca am senzația că meriți mai mult. În odaia casei mi-am adus aminte cum reușeai se ne unești familiile în prag de sărbătoare. Apoi am plâns.
Trecând zile, aveam senzația că ceva se schimbă în mine. Târziu am realizat. Mă transformam în adultul care urma să îmi schimbe viața. Copilul din mine urla și mă implora să nu îl las. Am tacut. Știam că foarţa pe care o ai e mai puternica decât dorința care mocnește în inima mea.
În noapte gânduri îmi zburau perpetuu la ceea ce va urma sau la ceea ce ai fost. Mi-am adus aminte de reușite și dezamăgiri, mi-am adus aminte de prietenii care au plecat și de cei care au rămas. Mi-am adus aminte de tine. Am stat.
Rememorând clipele din puţina mea viața am știut că sunt o carte veche din biblioteca de mult uitată. Ironic. După câteva clipe am zâmbit și mi-am dat seama că doar cineva care are capacitatea de a vedea dincolo de coperta cărții și rămășițele timpului ma vă putea deschide. Si tu esti o carte, trecutule, o carte cu imagini și vise, aspirații, întâmplări, dar știm cu toții că ne este teamă să te deschidem pentru ca ai putea sa ne faci rău. Ai putea deschide răni pe care le-am închis sau ai putea ţese în noi dorința de a te revedea.
Cu puțin timp în urmă am vrut să îți aduc un omagiu, am rugat oamenii să îți lase un mesaj, dar majoritatea m-au refuzat. Atunci a fost momentul când am știut că deși suntem ființe raționale, nu avem puterea să recunoștem în fața celorlalți că ne doare. Că ţi-ai pus amprenta asupra noastră și fără să vrem te-am acceptat. Am rămas socată că oamenii te jignesc la dorința de a scoate puțină emoție, dar nu-i nimic rău în a plânge, nu-i nimic rău în a spune ce te doare, nu-i nimic rău în a recunoștea că ai căzut. Important este sa ai puterea de a te ridica.
Se spune că suntem făcuți din iubire, dar ne denigrăm pe zi ce trece pentru că în loc să mă emanam iubire o preschimbăm în ură.
Esti un ins energetic care absorbi întâmplările din viața noastră precum un burete, și știu că dacă voi uita cumva cine am fost tu vei fi mereu lângă mine să îmi aduci aminte.
Îmi pare rau ca multă lume te dă uitării spunând "trecutul e trecut", dar nu putem recunoaște că avem nevoie de tine. Avem nevoie sa spui unde am greșit și să nu o mai facem, avem nevoie să ne aduci aminte cine am fost și de unde am plecat. Pentru că așa cum valurile ating țărmul și norii acoperă cerul. Tu îți pui amprenta în viață noastră.
Gândurile mele sunt lungi și alunecă pe hârtie, dar mă opresc aici căci nu vreau sa ma ajungi din urmă. Cu timpul această scrisoare va deveni și ea trecut.
Cu respect și sinceritatea: un muritor îmbătat de frumusețea scrisului
