2014

68 7 8
                                    

Şuviţele brunete ieşeau de sub căciula ce o purta fiind luate şi purtate în toate direcţiile de vânt.,

Era crăciunul,anul 2014. Magazinele închise,zăpada de un alb impecabil peste tot, iar pe străzi nicio altă persoană. Toţi erau în case la căldură cu cei iubiţi, familia,prietenii deschizând cadouri şi mâncând mâncare multă.

-O fi fain...

A şoptit pentru el însuşi, care nu se grābea nicăieri.Făcea doar câţiva paşi înainte cu ghetele sale grele, având grijă să nu alunece.Aşa e..Nu se grăbea, pentru că nimic nu îl aştepta în chiria în care locuia.

De cât timp trăieşte aşa? Fără niciun rost, fără a face ceva.Singur în mijlocul drumului cu urechile roşi de la frig și sosetele ude.

-Mie frig...

Şi-a atins obrazul luând lacrima ce i-a curs, începând să se smiorcăie.

Oh cât de frig îi era,cineva oricine să îl vadă! Cineva să îl ajute!!! Oricine!

Nici măcar o haină călduroasă nu poată să îi aducă căldură. Pentru că inima lui e rece.Grăbind pasul călcând și alunecând căzând pe spate cu tot cu gândurile lui.

Cerul era frumos, ochi săi strălucind.Câte stele frumoase, e rar să poți vedea atâtea.

-Vreau să mănânc ramen...și să beau..Vreau- ceva bun..

Cum a căzut așa a și rămas,fulgi mari căzând pe el,acoperindu-l.

-Aşa o să mor...făcut morman de zăpadă..

Chiar o fi luat-o razna, asta e ce ar crede oricine cine ar trece și l-ar vedea.Om nebun și trist căutând fericire.

"Ai de gând să te ridici sau ai decedat?"

Ce voce frumoasă cu un accent necunoscut.Yoongi si-a ridicat capul confuz parcă readus înapoi la viața. Oh  oh chiar e beat, chiar e atât de paranoic încât are iluzi. Pe bancă din stânga lui era un tânăr ce stătea picior peste picior de parcă era cel mai normal lucru să stai pe o bancă în timpul ierni. Un băiat ce avea o frumusețe ce îți lua respirația, Yoongi se simțea de parcă privea la o icoană. Băiatul  era înalt ,
având haine scumpe pe dânsul și groase, iar în mână dreaptă având o țigară pe jumătate fumată.

-M-am lovit cam tare la cap..

Atât a zisdupă ce s-a oprit din a se holba și din nou s-a trântit pe spate.

A râs. Bărbatul acela imaginar de pe bancă,tocmai a râs.

-Ești beat? Dragă hyung ai căzut pe spate și acolo ai rămas vorbind despre cum vrei ramen si băutură..Cam ciudat. Nu vezi asa ceva in fiecare craciun!

-Asa e. Nu vezi in fiecare crăciun..modele stând pe bănci.

-Eh? Model? Haha cred că da hyung până la urmă toți îmi zic că sunt un model

- Păi și nu esti? Atunci fă-te unul..O să faci multi bani cu faţa aia

-Hmm deci ăsta e sfatul tău pentru mine?

waiting as long as it will take|TaegiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum