Omagiile

12 2 0
                                    

Azi dimineață m-am trezit. Toată noaptea mi-a fost frig chiar dacă am pus o plapumă groasă pe mine. Am mai simțit frig dar de data asta parcã era prea de tot pentru că nu puteam nici macar să îmi îndoi degetele. Apoi Emre, fratele meu s-a urcat pentru mine pentru a-i face o mișcare din wrestling deoarece noi așa începem o noua zi. Atunci i-am simțit căldura. El era foarte cald. Cred că avea febră. Când atingeam telecomanda pentru a aprinde televizorul, atunci am scăpat telecomanda pentru că m-am fript. Ceva se întâmplase în seara trecută. Atinsesem patul și era și el foarte cald. Acum chiar că eram curios ce se întamplase cu mine. Dintr-o dată Emre s-a uitat la mine și a fugit imediat. Dar sunt chiar așa urât?. Probabil că și-a amintit de vreun coșmar al lui și s-a dus la tata să-i spună. Probabil că asta a făcut pentru că, oh da era ziua în care trebuia tata să pună semințe în gradină. A trebuit să deschid ușa cu cotul pentru că îmi era frică să nu mă mai frig din nou.

Am ieșit afară mi-am făcut curaj și am deschis ușa cu mâna. De data asta nu m-am mai fript..Numai înțelegeam nimic. I-am văzut pe fratele și pe tatăl meu punând semințe în gradină. Fratele meu era într-un colț de parcă era speriat de ceva. Tatăl meu părea bătrân. În acel timp în fața porții au venit doi oameni spunând să evacuăm aceasta casă imediat. Tata a spus :

- Copii, intrați în casă !

L-am luat pe Emre și am intrat în casă. Mă uitam pe un colț al ferestrei ce se întamplă afară. Dintr-o dată tata s-a apropiat de cei doi. I-au dat cap în cap și cei doi au fugit, unul dintre ei spunând :

- Să ții minte ce ai făcut omule ! Să ții minte. Ei urcându-se într-o mașină încăpătoare și au plecat cu o viteză foarte mare. Acum chiar nu mai înțelegeam nimic. Parcă m-am trezit într-un univers complet paralel. Si unde era mama?!?

Am ieșit cu Emre întrebându-l pe tatăl meu ce s-a întâmplat și cine erau oamenii aceia. El nu mi-a răspuns și l-a chemat pe Emre să îl ajute să planteze flori în grădină de parcă eu aș fi invizibil. L-am întrebat pe tata unde e mama. Într-um moment dat a țipat tata la mine spunându-mi să intru în casă. Am intrat gândindu-mă ce am făcut atât de grav. Emre îl iubea foarte mult pe tata. La fel și eu. Și tata era frumos odată. Îi priveam de pe fereastră pe cei doi.

Pe genunchii lui Emre stătea cel mai frumos cățel care l-am văzut. Era un cățel foarte mare. Mie îmi era frică dar lui nu. Un nas frumos pentru un câine..două urechi frumoase și ochii verzi. Nu mã pricep la rase de câini dar știu doar că era unul alb. Tata a spus să-l păstram.De atunci Emre se joacă mereu cu câinele acesta. Îl chema Canăcuunt. L-a numit așa pentru că avea Emre o cămașa galbenă care i-a pus-o lui. Eu nu puteam ieși din casă de frica acestui câine. Mă iubește foarte mult pentru că încearcă să mă lingă dar el udă geamul. Au trecut câțiva ani de atunci dar înca îmi amintesc cum încercam diminețile să-i arunc ceva in cap. Nu eram prea mândru dar totuși aveam o fobie de câini. In ultimele zile nu mai mânca dar nu știa nimeni din ce cauză. Eu îi spuneam lui tata să îl gonim dar când auzea Emre(mereu auzea,Emre aude totul) plângea și îl păstram. Tatăl meu vrea să aibă cea mai bună grãdină din județ. Omoară chiar și cel mai mic vierme ( chiar și cei de 1 mm). Are ochi foarte buni. De obicei el îi omoară iar eu trebuie să strâng.

Ohh da :(..acum știu de ce nu mai mânca Canăcuunt. Era din vina mea și știam de ce. Eu îi dădeam să mănânce acei viermi morți.. Acum mă simt prost..
Capitolul II va urma peste trei zile..

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 12, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

JocurileUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum