《Haunted by the memories》
"Înțelege-mă Jung! Am făcut-o pentru voi, ca să vă știu în siguranță!" spuse femeia cu lacrimi în ochi.
"În siguranță? Cu un monstru ca tine sub același acoperiș? Cred că glumești!"
Bărbatul era nervos, nu crezuse niciodată ca femeia care o iubea atât de mult ar fi putut să-l mintă atât de mult timp, fără ca măcar să se străduiască puțin.
I se putea citi furia în ochi, dar dincolo de asta, bărbatul era distrus pe dinăuntru. Minciuna pe care i-o spusese femeia nu o putea ierta, cine știe câte minciuni îi mai spuse și el nici nu știa.
"Ce aș fi putut să fac, nu puteam să mă prefac că totul e în regulă, când eu sunt vampir, Jung! Ați fi fost în pericol, tu și Soo Jin! Nu puteam să permit ca voi să pațiți ceva, chiar nu puteam!"
Femeii i se prelingeau lacrimi pe obraji. Știa că îl mințise pe soțul ei, dar o făcuse pentru binele lui și al fiicei lor. Nu s-ar fi iertat niciodată dacă lor li se întâmpla ceva. Și-ar fi dat și propria viață pentru ei.
Cei doi nu se priveau, nu se puteau privi. Numai fiica lor de 17 ani stătea văzând și ascultând cearta prin ușa care era crăpată cât să poți arunca un ochi la ce se întâmpla pe partea cealaltă. Fata nu știa ce se întâmpla, părinții ei nu se certaseră niciodată, de ce ar fi făcut-o acum?
Bărbatul stătea sprijinit cu o mână de raftul de deasupra sobei neaprinse cu ochii închiși. Se gândea cumde toate acestea i se întâmplau chiar lui. Trase aer în piept. Nu știa ce să spună. Furia îl cuprinsese. Nu mai gândea logic. Soția lui era vampir. Un animal însetat de sânge care doar asta vrea de la oameni. Iar el s-a îndrăgostit de un astfel de monstru. Ba chiar aveau și o fiica împreună.
Strânse din dinți.
Femeia din spatele lui era cea mai mare comoară pe care o avea, dar nu avea să o ierte pentru că l-a mințit. Acum nu mai putea simți nimic înafară de ură.
Bărbatul apucă subtil o țepușă ascuțită de lemn din soba din fața lui și o strânse tare în mână.
Fără să spună nimic se întoarse cu faţa la femeie şi o privi în ochi.
O privire ucigătoare.
Femeia făcu ochii mari şi îşi mută privirea de la ţepuşă la bărbat. Se dăduse câţiva paşi mai în spate, însă se lovi de masa care stătea în spatele ei. Bărbatul continuă să se apropie încet de ea până când ajunseră faţă în faţă.
"Jung.." îi spuse femeia. Se putea simţii frica în vocea ei, era foarte speriată, de bărbatul ce stătea acum în faţa ei.
"Shh... Vino aici, Yeong"
CITEȘTI
ʙʟᴏᴏᴅʏ ʜᴀɴᴅꜱ 《ʙᴛꜱ ꜰ.ꜰ.- ʀᴏ》
Fanfiction"Decise să-și omoare propria fiică, fără să-și păteze mâinile de sânge murdar" Deși totul era negru, uneori putea vedea lumina soarelui printr-o crăpatură mică. Deși nu simțea nicio prezență umană în jurul ei, cineva venea în fiecare zi și avea grij...