Academia mea de eroi │BNHA │

Capitolul 1 - Inceputul

          Mergeam impreuna cu directorul Nezu pe holul noii mele scoli pana la viitoarea mea clasa banuiesc, din toate explicatiile pe care le-a dat directorul parintilor mei am inteles si eu ca sunt in clasa 1-A , sunt a 21 -a din acea clasa si pe dirigintele meu il cheama Shota Aizawa. Am avut o problema cu vederea din cauza quirk-ului meu ( pentru cei care nu au vazut animele si nu stiu ''quirk'' este o abilitate speciala, supraumana, pe care o persoana o poate avea ) si de aceea nu am putut incepe odata cu ceilalti, este deja jumatatea anului, grupurile de prieteni deja sunt facute si o sa imi fie destul de greu sa intru si eu in unul, dar incerc sa raman pozitiva si poate chiar o sa ma pot face placuta de toti. Zambesc in sinea mea deja nerabdatoare sa imi intalnesc noii colegi. 

   - Stai linistita micuto, o sa te acomodezi repede. In aceasta academie ne invatam elevii sa fie prietenosi unii cu altii.  /aud din nou glasul pitigaiat al directorului/ 

          ''Micuto'' ? Nu vreau sa te supar dar sunt mai inalta ca tine..tu esti doar un sobolan. Bine inteles ca nu ii pot spune asta, as fi exmatriculata fara discutie. ( si da, sobolan, quirk-urile unor oameni pot fi de tip mutant ). Directorul se opreste brusc in fata unei usi pe care scria ''Class 1-A'' deci am ajuns, pe cat de nerabdatoare ma credeam emotiile incep sa revina, dar banuiesc ca este si normal, cunosc doar anumiti profesori de aici care sunt si eroi profesionisti. Domnul Nezu deschide usa chemandu-l pe profesorul ce era in clasa explicandu-i tot si lasandu-ma in grija lui, deci el este noul meu diriginte, ma prezint politicos aplecandu-mi usor capul. 

   - Urmeaza-ma. /are o voce asa groasa si morocanoasa, sunt curioasa de quirk-ul lui, vreau sa invat cat mai multe de la aceasta academie de eroi/  Poti sa te prezinti.

          Fara sa imi dau seama stateam in fata clasei cu 20 de perechi de ochi ce ma priveau, a nu, doar 19, se pare ca avem un rebel blondin ce era adormit cu capul pe banca, sau poate quirk-ul lui are legatura cu somnul, rad in sinea mea inspirand apoi adanc si facandu-mi curajul necesar pentru a incepe sa ma prezint. 

   - Ma numesc Aliya Takumi, am 15 ani iar quirk-ul meu este teleportare si cautare, pot localiza pe oricine in interval de 50 de kilometri, daca depasesc distante prea mari risc orbire temporara ( cand o persoana isi foloseste quirk-ul prea mult are o slabiciune ce il impiedica sa-l mai foloseasca intr-un anumit interval de timp ). Asa cum s-a si intamplat pentru o perioada chiar mai lunga, acum cateva saptamani mi-am revenit total, sper sa ne intelegem.  /imi aplec respectuos capul in fata colegilor, chiar sper ca nu m-am facut cumva de ras, cand sunt emotionata vorbesc prea mult/ 

   - Locul tau va fi cel de langa Bakugou. /multumesc sensei ca ai intrerupt clipa de liniste, situatia incepea sa devina stanjenitoare pentru mine, colegii astia sunt asa linistiti, sau poate incearca si ei sa faca o impresie buna?/  Katsuki, trezeste-te, poti dormi cand dorm si eu.

          Ma uit spre blondinul adormit care la strigatul lui Aizawa-sensei se trezeste ridicandu-si capul bolborosind ceva. Ma indrept spre locul liber din dreapta lui salutandu-l si asezandu-ma, normal ca el face pe durul si isi intoarce privirea spre geam, alta data nici nu te mai salut ingamfat blond. Nu dureaza mult si sensei ne ureaza o zi buna iesind din clasa, imediat in jurul meu se strang majoritatea colegilor incepand sa puna in cor intrebari care nu se intelegeau. 

   - Sa taca toata lumea, si plecati de langa ea, o ingramaditi pe saraca fata.  /se aude o voce feminina si imediat colegii o asculta facandu-se liniste si indepartandu-se toti cu cativa pasi de banca mea de ajuns incat sa pot respira si eu/  Eu sunt vicepresedinta clasei, Momo Yaoyorozu, ne bucuram sa te avem in clasa noastra, de la inceputul anului ni s-a spus despre tine si toti eram nerabdatori sa te cunoastem. Quirk-ul meu este creatie, pot sa creez obiecte.  /isi ridica maneca de la uniforma scolara scotand apoi din pielea bratului ei un pix ce mi-l intinde cu incredere/  Asta este pentru tine, un cadou de bun venit, daca ai orice nelamurire poti apela oricand la mine sau la presedintele clasei, Tenya Iida. 

          Iau pixul si-l privesc putin uimita, asta da cadou creat de ea insasi, poate sa aiba orice vrea pe gratis. Dupa ce mi-am cunoscut si ceilalti colegi si chiar imprietenit cu mai multi dintre ei, nu am ezitat sa intreb si despre colegul din stanga mea ce doarme profund in continuare. 

   - Nu te-as sfatui sa incerci sa comunici cu el, nici nu ai sa poti, tipa si injura mereu, nu suporta pe nimeni, quirk-ul lui este explozie, este cel mai puternic din clasa.  /ma informeaza Eijiro Kirishima, parca asa a spus ca-l cheama, ce brate musculoase are, imi scutur usor capul incercand sa nu ma mai holbez la el si imi las privirea in jos in poala mea aflandu-se un pitic cu par negru movaliu ce se pare ca se holba el la mine..cand s-a urcat pe mine?/ 

   - Mineta, da-te jos, nu o abuza din prima zi.  /micutul este luat de pe mine de catre un tip blondin cu o suvita neagra ce semana cu un fulger, din cate am inteles el este Denki Kaminari, el a fost cel care s-a prezentat dupa Momo, rosise tot, cred ca este timid cu fetele/ 

          Dupa ce mi-au explicat sa am grija la Mineta ca este.. si citez ''un mare pervers'' am plecat cu totii din clasa salutandu-ne fiind sfarsitul orelor de curs. Eu m-am indreptat spre biroul directorului care dorea sa stie parerea mea despre prima zi la aceasta universitate, m-a tinut ceva timp vorbindu-mi si despre antrenamentele fizice pe care le practica de obicei colegii si creerea unui costum de erou pentru a-mi avantaja quirk-ul. 

          Prima zi a fost asa extenuanta, si directorul este asa plictisitor, m-a pus sa vizitez cabinetul medical apoi centrul de costume al scolii pentru a-mi lua masurile, sper ca au inteles modelul de costum ce le-am explicat ca-l vreau. Oftez extenuata trecand intamplator pe langa clasa mea observand ca blondul inca dormea dus pe banca. Oare este bine? Nu stau sa ma gandesc prea mult deja indreptandu-ma spre el.

   - Hei, Bakugou?  /imi apropii mana de umarul lui dar imediat sunt prinsa de incheietura avand acum in fata mea un blond furios cu ochii lui rosii privindu-ma fix incruntandu-se, deja simt ca sunt moarta/