Tinerete fara batranete si viata fara de moarte - Povestea imortalitatii Zeilor

Imortalitatii Zeilor - VOL 1

ANUNT IMPORTANT:

Dragi cititori,

Regret, dar dupa 5 ani de cand am postat aceata carte aici, am decis sa sterg capitolul 1-4 si finalul cartii de pe wattpad. 

Cartile sunt publicate si pot fi achizitionate in totalitate de pe pagina mea.

Mai multe informatii gasesti pe pagina mea oficiala: sylviedaniellematias.ro sau pe facebook: https://www.facebook.com/Sylvie-Danielle-Matias-1033214360062099/?ref=aymt_homepage_panel

Acolo vei gasi articole noi cu intamplari mult "inainte" de actiunea din aceasta carte si de unde poti achiziona versiunea publicata a acestei carti.

Citeste Capitolul 5 ca sa-ti faci o idee. Cititorii au desemnat aceasta carte de 5*

Capitolul 5: Alexandru cel Mare

Am parasit casa cu o oarecare teama. Dupa o saptamana de zacut in pat, imi era greu sa-mi reiau activitatile zilnice. Cel mai mult ma ingrozea gandul ca trebuia sa intru intr-o clasa unde ceilalti deja se cunosc si au trecut de primele emotii. Am trecut repede si fara incidente de primele doua cursuri. In drum spre „Istoria umanitatii in literatura", m-am intalnit cu Stuard pe hol.

- Hei, ce faci? Ai chiulit la primele doua cursuri, l-m dojenit in gluma. Ma bucuram sa vad o fata cunoscuta in multimea de pe hol.

- Mda, nu m-am putut trezi. Arata foarte mohorat, nici macar nu a fost in stare sa schiteze vreun zambet.

- Si eu am fost daramata ieri, toata ziua. Ce mi-ai dat sa fumez?

- Ceva slab, ce am fumat eu era mult mai puternic. Mi-a raspuns la fel, fara chef. Mergi la „Istoria umanitatii in literatura"?

- Da, tu ce curs ai?

- La fel.

Nu arata foarte vesel. Arata ca si cand s-ar fi certat cu ai lui de dimineata.

- Nu te-ai inscris la alt curs? Locurile erau limitate la profesorul McGregor.

- Mda, tata a considerat ca materia asta este mai importanta pentru mine decat ce alesesem eu si a intervenit pentru mine. Chiar se observa ca nu se bucura de interventia tatalui lui.

- Hei, ia partea buna a lucrurilor...

M-am oprit constiienta de ce urma sa spun „macar vom fi impreuna". De unde si pana unde asta era o veste buna pentru el? Evident ca nu se bucura.

- Care ar fi aceea? m-a intrebat el, vazand ca nu mi-am continuat ideea.

- Poate tatal tau are dreptate, Profesorul McGregor pare sa fie unul dintre cei mai buni profesori, dintre cei mai cautati cel putin.

- Si asta este partea buna a lucrurilor?

Nu-mi venise nimic mai bun de spus. Suna prostesc, dar nu puteam da glas la ce gandisem. Doar eu ma bucuram ca venea si el la curs, ca sa nu fiu singura acolo. Profesorul McGregor oricum imi dadea emotii, plus ca nu-mi facusem tema.

- Ah, acum realizez. Mi-ai spus de sambata ca esti la cursul profesorului McGregor, tema despre personalitati. Ce fraiera sunt, nu am realizat imediat.

 Stuard a zambit usor, miscand doar putin colturile guri spre urechi apoi revenind la fata lui posomorata.

- Nici nu mi-am facut tema, a adaugat ca un nou motiv sa nu fie fericit ca trebuie sa participe la acest curs.

- Am crezut ca scrii despre Napoleon Bonaparte.

- Nu am avut timp sa-l fac, mi-a raspuns brusc suparat ca insist pe subiect.