O vreau înapoi!

capitolul 27

Alisia

Mă îmbrac cu o cămașă albă ce era mai decupată in partea umerilor, simplă și o pereche de blugi negrii .
Imi prind părul intr un coc in partea de jos a capului lăsându mi câteva șuvițe rebele să mi contureze chipul.

Vremea frumoasă revenise .Razele soarelui se mișcau jucăuș pe parchetul dormitorului.
Imi dau buzele cu un ruj roșu, închis iar genele cu puțin rimel.
Cobor jos unde îl întâlnesc pe Ștefan îmbrăcat intr o cămașă albă descheiată la primii doi nasturi .
Nu se mai obosise să și aranjeze părul dar nu mă deranjează.
Îi oferea un aer mai rebel.
Imi cuprinde talia iar eu imi lipesc buzele de gâtul lui fiind sigură că las o urmă de ruj.
Își ridică o sprânceană curios.
- De acum ești un bărbat luat .
Schițează un zâmbet și se aproprie să mă sărute însă nu l las.
-Mi se întinde rujul!
Il mustru fals ca apoi să mi zdrobeasc buzele de ale lui .

Ajunși la firmă intrăm împreună ținându ne de mână.
Mulți dintre colegii noștrii ne priveau zâmbind.
Poate tensiunea ce se afla între noi era mult mai vizibilă decât credeam.
-Mă duc să vorbesc cu Theo.
Îl informez pe Ștefan iar acesta dă scurt din cap .
Il zăresc pe Theo pe coridor.
Încearcă să má evite dar îl prind de braț .
-Putem vorbi puțin?Te rog .
Nu știu care a fost lucrul ce l a convins să o facă.Privirea sau tonul vocii mele.

Ajunși în biroul meu încep să i povestesc toate evenimentele ce au avut loc .
Atunci când ajung la final iau o gură mare de aer și îi aștept reacția .
Se aproprie de mine iar apoi mă cuprinde intr o imbrățișare.
- Nu ar fi trebuit să plec fără să ți dau dreptul măcar la un cuvânt. Imi pare rau!
-Nu trebuie să ți para Theo, ci mie.Iți jur că am încercat să te iubesc iar la un moment dat m am păcălit chiar și pe mine dar apoi am realizat că nu sunt genul acela de femeie.Nu mi face plăcere să mi bat joc de sentimentele oamenilor .Ești un bărbat minunat Theo și ai să găsești o femeie care chiar te merită.
Imi zâmbește iar apoi se scuză părăsindu mi biroul.

Oftez gândindu mă la cât de mult am de muncă.
Nici nu apuc să cuprind o schiță între degete deoarece ușa biroului se deschide din nou.
- Cum ai îndrăznit să mi ascunzi asta !?
Era Natalia care sigur s a pus la curent cu noile bârfe .
-S a intamplat totul aseară Natalia!Calmează te !Când ai fi vrut să te sun ca să ți povestesc?In timp ce eram cu el in pat?
-Cred că trebuie să i mulțumesc totuși .
- Pentru?
-Pentru că te a scos din zona ta de confort. Un lucru pe care, recunosc, eu n am reusit să l fac.
-Nimeni nu o să ți poată inlocui absența sau locul . Esti o persoană specială pentru mine.
Mă cuprinde intr o imbrățișare .
-Mă bucur că ți ai găsit liniștea .
- Ce zici ca n seara asta să vii și să bem o întreagă sticlă de vin.Cum obișnuiam să facem atunci când eram deprimate dar acum motivul este altul.
-Mi ar plăcea nespus de mult .

Conversația ne este întreruptă de o voce subțire și pițigăiată pe care n aș putea să o uit vreodată.
Lucrecia .
Este de abia ora 9 a.m iar femeia asta are deja chef de scandal ?
Deschid larg ușa biroului iar pe hol se afla Ștefan ce mai avea puțin și își pierdea răbdarea împreună cu Lucrecia care mai avea puțin și își rupea părul din cap .
-Vrei să spui că n am însemnat nimic pentru tine ?
-Lucrecia, ți am zis de fiecare dată că între noi nu o să fie nimic serios.
- Am fost bună doar atunci când voiai să ti umplii timpul?
- Am fost prieteni cu beneficii.Nimic mai mult .Însă vreau să închei această prietenie.
-Mă părăsești pentru ea, nu ?Pentru spălăcita aia!
- Nu sunt surdă, să știi .
Cei doi își îndreaptă atenția asupra mea împreună cu restul colegilor ce erau de față.
Mă îndrept spre Ștefan și mi odihnesc mâna pe umărul lui .
-Dacă nu ai observat atunci când ai ajuns urma de ruj de pe gâtul lui atunci ai să o faci cu siguranță acum.
Te las pe tine să ți creez câte povești dorești in căpușorul tău îngust , chiar nu mi pasă.Acum, te aș ruga să părăsești această clădire.Poate ai confundat o cu circul .
Ii zâmbesc.
Lucrecia pufnește și se îndreaptă cu pași mari spre ieșire .
Nu mai voiam să mi irosesc din energia prețioasă pe care aș vrea să o consum lucrând decât certându mă cu acea lipitoare.
Însă nu mă pot abține să nu i arat degetul mijlociu 
Era varianta preferată de a mi lua rămas bun de la ea .

Persoanele încep să se răsfireze, fiecare intorcându se la activitatea anterioară.

Mai târziu am fost nevoită să invoc o ședință care avea ca subiect un proiect ce avea o mare prioritate pentru noi .
Incerc să mi prezint argumentele iar apoi ajungem să dezbatem alegerea cea mai potrivită și corectă dar nu reușesc să mă concentrez in totalitate din cauza lui Ștefan ce mă dezbraca din priviri.

A sosit și ora prânzului, astfel părăsesc împreună cu Ștefan firma.
Însă acesta se oprește atunci când îl abordează un bărbat putin  mai înalt decât el.
Avea niște ochi negrii, profunzi.
Mâinile ii erau acoperite de tatuaje și avea părul creț, câțiva cârlionți ii cădeau pe frunte.
-Cred că tu trebuie să fii Alisia.
Mi se adresează bărbatul iar eu il privesc confuză 
-Ah, da, scuze, nu m am prezentat .
-Iubito, el este Sergio, un vechi prieten.
I o ia înainte Ștefan
Îi zâmbesc politicos.
- Imi face plăcere să te cunosc Sergio dar sunt tare curioasă să aflu de unde mă cunoști.