Era o zi de luni frumoasa. "Frumoasa din pădurea adormita" își aștepta prințul sub o pânza aurie făcută de razele soarelui. Cântecul melodios al păsării ii alina Prințesei somnul scufundat in vata de zahăr.
Prințesa se întinde la auzul privighetorii și o ia de gât.
- Alo? Răspunde ea ținând prighetoarea care i-a trezit somnul.
Dintr-o data cântecul melodios al soneriei de la telefon se transformase intr-un rock țipător de tare.
- Trezește-te! Trebuie sa mergem la cumpărături. a țipat prietena Dianei, Alina in celălalt capăt al firului.
Diana strâmba din nas, lasă telefonul pe pat, lăsând-o pe prietena sa sa tipe și pitește înapoi in pat.
Peste 2 minute prietena sa o suna iar, iar Diana, de nervi ca și-a stricat somnul s-a ridicat și a țipat. I-a telefonul și ii Răspunde Alinei.
- Ajung in 15 minute la tine. spune și Închide apelul nervoasa.
La parter, gazda Dianei, Domnul și Doamna Albu stăteau întinși pe canapea uitându-se la știri. Fata intra val vârtej in sufragerie, ducându-se spre Bucătărie.
- Buna dimineața! le spune fata.
- Neața, dar unde pleci așa grabita? întreabă bătrânul.
- La cumpărături. le Răspunde ea.
- Bine, sa ai grija!
- Da.
- Diana, pot sa te rog sa duci gunoiul? întreabă bătrânica ridicându-se de pe canapea sa aducă gunoiul din Bucătărie.
- Desigur. Nu va necăjiți îl iau eu din Bucătărie.
- Bine. ii Răspunde bătrânica întorcându-se pe canapea.
Diana iese din casa cu doi saci de gunoi și îndreptându-se spre cea mai apropriata cupola de gunoi și apoi spre casa prietenei ei.
Alina locuia la doua stații de autobuz distanță așa ca nu i-a fost greu Dianei sa se deplaseze.
Ajunsă in fata casei, suna la sonerie și ii Răspunde o femeie cu voce subțire și melodioasa de privighetoare.
- Da? Răspunde ea
- Buna ziua, doamna Lupu.
- Diana, intra! Alina te așteaptă.
Diana intra in casa, unde este întâmpinată de doamna Lupu, mama Alinei. O ființa omeneasca frumoasa, inteligenta și calma, spre deosebire de Alina, care alerga dintr-un colț in altul al casei.
- Alina, a venit Diana, scumpo.
- Scuze Diana, dar... spune Alina atenta spre căutarea unui obiect. Mama unde e paleta de farduri numărul 151 și luciul nou de buze? spune întorcând fata spre mama ei de la căutat.
- Oriunde ar fi sper sa nu fie la Daria. ii Răspunde acesteia.
Imediat atunci se iveste sora mai mică a Alinei, Daria, la etaj la capătul scărilor cu paleta și luciul căutat de Alina.
- Nanana! tipa copila de 5 ani.
- Vino aici, pramatie! tipa Alina urcând scările spre etaj.
Din camera lui, iese fratele mai mare al Alinei, David, care abea se trezise. Înspăimântat de asaltul surorilor lui și evitarea de a fi trântit la pământ de neînțelegerile lor, se da la o parte, fiind lipit de perete.
- Uau, mai ușor! tipa el spre fete,dar el nu a observat că Diana îl privea.
Uimit mereu de Frumusețea Dianei, David sta nemișcat câteva minute, dar fu intrerupt de gândul ca a ieșit din camera doar in pantaloni scurți. Se înroșește la fata, intimidat de afisarea lui in fata fetei pe care o place și fuge înapoi in camera.
"Nu se schimba niciodată." se gândește Diana.
- Vino și aseară-te, draga. Mai durează pana termina Ali cu aranjatul. Dorești ceva? spune doamna Lupu.
- Un pahar cu apa, va rog. ii Răspunde Diana.
- Imediat.
