Când seara se lăsa în Seul, nimeni nu mai era in siguranță. Două lumi deja se contopeau și totul se sfârșea sângeros. Baekhyun preferase să nu creadă în așa ceva, până când l-a vazut pe el. Înalt, cu o fata unică si o aură plină de mister.
Curio...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Baekhyun nu se simțea deloc bine. Capul său îl durea îngrozitor parcă totul se învârtea, de la îușă până la bărbatul roșcat din fața lui. Totul îi năvălea mintea precum o furtună în care mintea se scufunda încet și lent. Se ridicase de pe scaun grăbit, trecându-și o mână agitat prin părul lui blond. Bărbatul din fața lui îl privea ciudat, așteptând o reacție din partea lui, dar corpul îi era blocat.
—Vreau să plec, nu mai pot sta aici- fu singurul lucru pe care a putut să îl spună- du-mă acasă! spuse ridicându-si privirea.
—Nu pot face asta, Baekhyun! spuse acesta serios, pe fața lui necitindu-se absolut nici o emoție, de parcă ar fi fost o statuie.
—Ba poți și o vei face! spune acesta serios privindu-l pe bărbat cu o față care parcă îi cerea sincer să îl asculte, cea ce îl făcu pe Chanyeol până la urmă să cedeze lăsând un oftat ușor să îi scape.
—Fie, Suho te va duce acasă, dar nu uita o data ce părăsești acest conac, nu vei fi altceva decât o victimă, ușor de omorât... vulnerabil. La orice pas, o moarte dureroasă și lentă te va aștepta, nu uita Baekhyun! îi șoptise acesta tânărului făcându-l să se dea un pas în spate, privindu-l temător, dar numai putea să rămână acolo, cu... ei, cu el!
—Nu... nu îmi pasă!
—Fie! Poți coborî, Suho te v-a duce acasă. Spuse bărbatul așezându-se zgomotos pe scaunul din piele, aruncându-i o ultimă privire băiatului înainte ca acesta să iasă grabit pe ușă.
Chanyeol rămăsese privind peretele din fața lui un milion de gânduri invadându-i mintea, de când el și Sehun au ajuns au ajuns la acea facultate mereu oameni dispăreau, iar el știa perfect motivul. Imediat cum Baekhyun se ivise în fața lui, mirosul acela îi invadă mirosul, cu greu reuși să se opună instinctului. Știa exact motivul pentru care Bsekhyun era căutat, iar el și frații lui erau motivul. Sângele acelui băiat era cheia, iar dacă ei mureau toate liniile descendente vor avea aceași soartă.
—Ești normal la cap? întreabă Sehun dând buzna în biroul fratelui său mai mare urmat de Jongin.
—Cum l-ai lăsat să plece? Nu ești conștient că mama ne suflă în ceafă și noi nici măcar nu i-am dat de urmă! Țipă Jongin revoltat la maximum de comportamentul imatur al fratelui său, de obicei Chanyeol era mult mai calculat, ce era cu el?
—Cățeaua aia nu e mama mea! –țipă roșcatul– iar în legătură cu Baekhyun, vom face cu rândul, îl vom urmări din umbră orice vedeți suspect atacați. Nu trebuie să pierdem timpul, trezirea se apropie, iar până atunci o să vină de bună voie în acest conac. spuse sigur pe el
—Eu nu am de gând să pierd timpul prin a urmării gândacul ăla! spuse supărat Sehun.
—Iar pentru că tu ai spus asta, această săptămână o vei începe tu, dragul meu frățior! spuse acesta cu un zâmbet superior pe față.
Fața maknae-ului pur și simplu trecu prin diferite culori, precum un curcubeu. Mai întai alb, după roșu, iar mai apoi o nuanță intreesantă de grena până să revină la culoarea inițială. În acest moment își ura frații, avea nevoie de niște sânge inainte de a pleca, așa că părăsise biroul în căutarea lui.
—Jongin, noi avem ceva foarte important de făcut, pregăteștete plecăm la miezul nopții. spuse vampirul, o sclipire demonică apărând în ochi lui.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi e dor de tine Și mă faci să te aștept Mă doare inima așa mult încât e frumos Sunt făcut și distrus de tine Sentimentele mele profunde s-au blocat Amintirile mele au fost răsturnate Apoi, într-o zi, m-am văzut pe mine însumi Lasă-mă să întorc timpul înapoi și să merg unde ești Lasă-mă să stau cu tine Chiar dacă nu sunt văzut în amintirile tale Sunt al tău Pentru că nu pot să respir fără tine În acest loc în care merg printre amintiri Mai bine aș fi prins aici, dejavu Poți să mă înșeli cu timpul Doar stai aici, dejavu Să nu dispari nici măcar pentru un moment, dejavu dejavu
Închizându-mi ochii în fața amintirilor ruinate Ne întoarcem la sfârșitul care a fost decis Capturat de soartă Rămân singur în dor Lasă-mă să merg spre locul luminos, lasă lumina aprinsă Te pot vedea aici Nu-mi pasă dacă devin umbra ta Sunt al tău Am nevoie de tine În acest loc, în care merg printre amintiri
Mai bine aș fi prins aici, dejavu Poți să mă înșeli cu timpul Doar stai aici, dejavu În oglindă, obișnuiam să fiu doar eu Dar acum ești aici Te pot vedea Și tu te uiți la mine
