Sinele meu pshiopat

Fără Introducere

Exact. Ca și în titlu, cartea asta nu are o introducere. Păcat pentru cei care adoră începutul unei cărți,dar eu urăsc introducere așa că trecem direct la subiect.
-Shhhh! Taaaci. Nu vreau sa te mai aud ca deschizi gura aia și te plângi iar.
-Fraaateeee, cu cine vorbești? Ești super ciudat în ultima vreme. Ai nevoie de un psiholog?
-Nu Aleeex, nu am nevoie de un idiot cu facultate care sa îmi arate cât de distrusă e viața mea. Vad și eu asta. Nu sunt orb.
-Am înțeles, gata. Vai ce sensibil ești. Nu ma așteptam ca de la nebun sa treci la sensibil.
   Asta da situație. Probabil ai observat că ma-m angajat într-o conversație fără sens și fără vreun motiv. Și probabil ai rămas dezamăgit ca par nebun în nici un caz psihopat. Sper ca rezisti pana ajung la partea cu mine fiind psihopat. Până atunci trebuie sa suporți restul conversației. Chiar îmi pare rău pentru tine.
Glumesc nu-mi pare rău. Habar nu am ce înseamnă prostia aia. Am auzit-o de la părinți
Oricum nu contează.
-Măcar știi cum e sa fii sensibil? Te roog. Vorbește-mi despre sensibilitate când vei face rost de puțină, hmmmm, cum ii ziceați voi oamenii normali? Ăăăăă, viață socială?
-Da așa îi zicem. Viață socială, și sa știi ca am așa ceva!!
-Când voi merge eu la psiholog, atunci vei avea și tu viața socială.
-Haha. Wow, mersi. Ești un prieten foarte bun.
-Măcar eu nu te umplu cu minciuni. Taaaaaci te rog. Te bat, cu parul.
-Cu cine vorbești! Serios acum te internăm într-un spital de nebuni. Nu ma provoca.
-Stai chill omule, e totul ok.
-Nu nu e! Nu vezi ca vorbești singur?
-Nu chiar singur dar...
-Nu zău. O să-mi spui ca vorbești cu Dumnezeu acum?
-Nu Dumnezeu.
-Diavolul?
-Nici el. E prea ea ocupat ca să-și bată capul cu mine.
-Las-o baltă. Dacă nu se întâmplă nimic paranormal sau dacă nu vine sfârșitul lumii, eu sunt ok. Acum mergem sa bem o bere sau nu?
-Nu te contrazic.
          Din ce ai observat până acum probabil te-ai gândit la 2 posibilități . Ori sunt nebun, ori am făcut pact cu diavolul. Prima variantă e greșită. De a 2 a nu sunt prea sigur dar dacă am făcut-o sigur eram beat pentru că nu imi aduc aminte nimic. Oricum ar fi de unde vine idea cu mine fiind un psihopat. Dacă vrei să afli sigur nu ar trebui sa te limitezi la 2 posibilități. Cine ar face un lucru atât de prostesc când citește o carte?
           Bun, acum că am stabilit că nu avem nevoie de limite, putem trece la prima problema.
           S-a întrebat cineva cu adevărat ce era în neregula cu mine când vorbeam singur? Eu cred ca da, pentru ca altfel nu m-ai numi nebun. Totuși, de ce vorbeam singur?
          Nu te îngrijora. E doar demonul din capul meu. Ce? Nu te asteptai la asta? Da, ai văzut bine. E un demon. Doar am spus deja ca Satana aka Diavolul aka Lucifer nu are timp și pentru mine.
           Și sincer nici nu ma deranjează. Tipul ăla chiar e un ghimpe în coastă. Știi cât de nasol e să-l auzi în ureche în fiecare zi zicând: Vrei asta? Vrei aia?
           Poate chiar nu vreau unele chestii. Măcar demonul îmi povestește cum era când încă făcea parte din armata îngerilor. Chiar dacă și el e enervant.
           Totuși să nu deviem de la subiect. Demonii nu au legătură cu problema mea mintală. Sau poate au? Cine știe? Poate Alex avea dreptate și sunt nebun. Poate chiar am nevoie de un psiholog. Dar și el are nevoie de o viață socială, am dreptate? Nu toți primim ce avem nevoie.
          Încă nu îți dai seama de ce sunt psihopat, așa-i? Probabil în sinea ta, în afara faptul ca aud voci sunt un tip normal. Și probabil ești mulțumit cu asta dar aici noi doi ne deferențiem. Eu nu mă mulțumesc cu o simplă foaie alba de hârtie. Pe mine ma interesează toate posibilitățile folosirii ei și toate scopurile acesteia.
          Ai auzit și tu ca te poți tăia cu marginea unei foi. Dacă e așa nu te-ai gândit niciodată cât de multe poți face cu o foaie de caiet?
        Eu sigur m-am întrebat asa ceva. Și de la cât de mult rău poți face cu una am ajuns sa număr modurile de a ucide persoane cu ea.
       Exact. Am o afinitate spre partea aceasta sadică. Dar stai liniștit, dacă ne-am cunoaște nu m-aș gândi sa te ucid sau ceva de genul ăsta. De fapt, în realitate sunt o persoană chiar foarte pacifistă. Partea sadică este doar în capul meu. Și este observabilă doar când ascult muzică
       Problema este că în modul acesta îmi vara nervii și îmi potolesc setea de...
        De fapt, mai bine ne oprim aici. Continuăm povestea altă dată. Dacă mai ești dornic de cunoaștere desigur. ;}