O vreau înapoi!

capitolul 30

Alisia

-Iubito trebuie să plecăm de aici!
Imi spune Ștefan, strânsoarea din jurul brațelor mele dvenind mai intensă
La început am ripostat.
Mai aveam atât de multe lucruri să i spun acelui om josnic.
M am trezit aruncată pe umărul lui.
In timp ce cobora scările spre mașină incep să mă zbat.
Il simțeam încordat dar chiar nu înțelegeam motivul.
Poate pentru că l a intãlnit pe Gabriel sau a primit un mesaj legat de afaceri, habar n am.
Supărat, mă așează pe capota mașinii .
Își face imediat loc între picioarele mele .
-De ce dracu nu asculți niciodată?
Pufnesc iritată și încerc să mă dau jos de pe capota dar sunt împiedicată de corpul lui masiv.
Își apropie mai mult chipul de al meu
-Fac toate astea ca să te protejez îngeraș.
Iar apoi își zdrobește buzele de ale mele .
După câteva secunde se îndepărtează de mine și se urcă  la volan
Tăcută, mă urc și eu în mașină .

Imi imaginam cum arătam in acest moment.
Cu părul ciufulit și cu machiajul întins pe toata fața din cauza lacrimilor .
Imi frământ degetele in poala iar după o bucată de timp imi fac curaj să l intreb pe Ștefan:
- De ce mai exact vrei să mă protejezi ?
Oftează.
Ezită câteva momente iar atunci când dorește să mi spună ceva își schimbă starea de spirit
-Avem companie .
La început n am inteles la ce s a referit dar apoi am observat cele două mașini din spatele nostru .
-N avem nicio șansă să scăpăm de ei .
Imi mărturisește.
Drumul era pustiu la această oră târzie și eram depășiți numeric.
Ștefan parchează la scurt timp mașina în afara drumului .
-Rămâi in mașină!Și vorbesc serios!
Se apleacă spre mine ca apoi să deschidă torpedoul 
Scoate un pistol și părăsește mașina
Mă fac mică in scaunul meu și pot vedea cum celelalte două mașini parchează la o distanță nu foarte mare de noi .

Imi fac curaj să privesc pe furiș scena ce se derula prin fața ochilor mei .
Ștefan încearcă să vorbească cu acei bărbați dar este imobilizat și i se ia arma
La scurt timp este prins intr o avalanșă de lovituri și simt cum ochii mi se umezesc.
Cobor hotărâtă din mașină și țip spre ei:
-Încetați!Lasă ți l in pace !
Un bărbat mai în vârstă decât restul care sunt prezenți le face un semn scurt  să se oprească.
Il aud pe Ștefan cum geme de durere .
Incerc să mă îndrept cât mai repede spre el dar nu reușesc deoarece imi este prins brațul .
Mă întorc și l observ pe acelasi bărbat în vârstă.
-Ești mai frumoasă decât credeam Alisia.
-De unde știi cum mă cheamă?
-Permite mi să mă prezint.Sunt Zane iar tatăl tău a luat ceva ce nu i aparținea de la mine.
- Imi pare rău dar eu nu mai am nicio legătură cu acel bărbat.
-Poate  nu dar noi știm că încă te iubește așa că dupa ce o să afle că iubita lui fiică este la noi, o să se târască in genunchi implorând iertare.
Încearcă să mi atingă chipul dar mă feresc .
- Nu vin nicăieri cu voi !
-Păcat că n ai de ales .
În secunda următoare, unul dintre tipi se poziționează in spatele meu imobilizându mă 
Mă trântește cu fața de capota mașinii și cu lacrimi în ochi îl privesc pe Ștefan cum încearcă să se ridice.
Imi leagă mâinile iar apoi mă conduce spre unul dintre cele doua vehicule.
Il strig invinsă pe Ștefan chiar dacă eram conștientă că nu aveam nicio șansă să scap din această situație.
Sunt așezată pe bancheta din spate.
Încep să mă agit și mai mult atunci când simt vibrațiile motorului .
- Ce i ați făcut?
Le strig și cu gesturi disperate incerc să privesc peste umăr.
-Calmează te femeie !Iubițelul tău este in viață!Își revine el .
-Nemernicilor!
Atunci palma grea a tipului de lângă mine se izbește dureros de obrazul meu.
-Dacă mai trebuie să ți dau una ca să te reduc la tăcere am să o fac cu cea mai mare plăcere .
Il privesc cu scârbă .
Când revenim pe drumul principal scoate o eșarfă neagră ce mi o așează pe ochi .
Totul se întunecă și tot ce pot face e să mă bazez pe restul simțurilor .
Simt dintr o dată o mână pe piciorul meu 
Tresar ca arsă și încerc să mă îndepărtez cât mai mult .
Mă bucur atât de mult că am ales o rochie lungă.
Nu aveam cum să dezvălui nimic din ce ar putea să i intrige pe libidinoșii ăștia.

Sunt atât de îngrijorată pentru Ștefan.
Aproape țip de frustrare atunci când imi aduc aminte că acel Zane mi a spus că toate astea sunt din vina lui Gabriel .
Am să l omor cu mâinile mele daca o să mai am ocazia.
Adorm fără să vreau restul drumului .

Mă trezesc atunci când sunt bruscată să cobor din mașină.
Mi se ia eșarfa de la ochi și pot observa că suntem in fața unui depozit abandonat și vechi .
Sunt împinsă in interiorul lui .
Se pare că nu era pentru prima dată când veneau aici.
Mi am dat seama dupa dozele de bere și de cola aruncare neglijent împreună cu cutii de pizza .
Aproape mă impiedic și fac cunoștintă cu cimentul rece atunci când cei doi tipi rămași lângă mine mă împing intr o încăpere.
Închid ușa in urma lor și mă privesc intr un mod ce prevestea doar necazuri.
Țip atunci când unul dintre ei se apropie de mine și îmi sfâșie la propriu rochia .
Cu mâinile incã legate la spate mă împinge spre patul ce avea doar o saltea murdară.
Nu vreau să mă gândesc la toate lucrurile ce s au întâmplat în acest loc .
Imi eliberează mâinile dar nu pentru scurt timp.
Mi le leagă apoi de bara patului.
Refuz să mă așez pe acea saltea astfel sfârșesc să mi odihnesc corpul pe ciment .
Lacrimile se scurg pe chipul meu in timp ce cei doi bărbați mă lasă singura, în întunericul nopții, luna fiind singura martoră a suferinței mele