O vreau înapoi!

capitolul 31

Ștefan

Înjur printre dinți în timp ce mă chinui să mă ridic de pe jos .
Sunt sigur că întreg corpul imi este acoperit de vânătăi.
Inșfac pistolul ce era aruncat la o distanță mică de mine iar apoi mă îndrept spre mașină cu pași greoi .
Observ o alta pereche de faruri și sunt pregătit să trag dar recunosc vehiculul.
Sergio coboară alarmat și mă scanează repede.
-Ești bine ?
-Lasă mă pe mine!Alisia a fost răpită!
Trebuie să o salvez!
Sunt pregătit să mă urc în mașină dar o durere ascuțită imi străbate intreg corpul .
- Nu poti merge așa!
-N am de ales!
-Ștefan!O să mori!
O liniște apăsătoare se lasă între noi
- Am murit în momentul în care am văzut o trântită de capota mașinii .
Mormăi mai mult pentru mine dar Sergio mă aude .
-Haide cu mine!
-Unde?
-Undeva unde să ți îngrijesc rănile iar apoi plecăm in căutarea Alisiei, bine ?
Știu că orice minut nenorocit este prețios dar nu mai fii căpos !
Oftez și dau afirmativ din cap .
Mă îndrept spre mașina lui fiind conștient că nu sunt in stare să conduc.

Strâng din dinți atunci când Sergio presează bucata de material îmbibată în alcool de tăietura relativ mică deasupra sprâncenei .
-Gata.Am terminat!
-Nenorocitul ăsta s a răzgândit?Înapoiază suma de bani?
Oftează.
-Gabriel a dispărut imediat după ce au aparut oamenii lui Zane pe terasă.In acest moment, nimeni nu știe nimic de el.
-Și cine are grija de mafie?
- Eu.
- Pe bune?
N am reusit să mi maschiez uimirea.
-Sunt de ani buni în această mafie, mai exact de la vârsta de 16 ani.
Părinții mei adoptivi nu erau cei mai..potriviți pentru a crește un copil.
Am fugit de bătăile tatei și de țipetele de durere ale mamei care trebuiau să sune a gemete noapte de noapte.
- Ce copilărie de rahat!
-Mda, după aceea am fost luat "sub aripa" lui Zâne cu s ar spune.
M a învățat multe despre această lume.
Mereu imi spunea că aici este locul meu datorită caracterului puternic.
Eram doar un puștan de 16 ani care avea nevoie de bani ca să supraviețuiască.
-Regreți alegerea făcută?
-Nu pot spune că o regret dar uneori mai stau și mă gândesc cum ar fi fost viata mea daca nu m as fi aventurat cu capul înainte.

Nici eu nu am avut o copilărie roz.
Am făcut parte dintr o familie rece, unde nu existau sentimente.
Părinții mei nu și impărtășeau niciodată gesturi de iubire.
Mama nu a stat lângă mine, noaptea, citindu mi povești iar tata nu m a învățat nici măcar să bat mingea.
Scuza lor?Afacerile!
Doreau să moștenesc afacerea dar am refuzat.
Nu era domeniul pe care mi l doream.
A fost de așteptat ca aceștia să nu fie de acord și să mi adreseze fel de fel de reproșuri.

Sergio m a adus intr un conac intr o zonă destul de retrasă.
M am tolănit pe canapea și scanam cu privirea încăperea.
- Nu vii sus ?
Mă întreabă Sergio ce era deja pregătit să urce multitudinea de scări.
Mă strâmb la vederea lor.
-Pentru?
-Hârțogăraie!
-O să mai stau puțin aici .
- Nu mă ajuți?
- Cu hârtiile?După aceea să fiu acuzat că a dispărut vreo informație importantă  sau că nu e la locul ei?Nu mersi șefu!
Îmi oferă una dintre privire lui urâte iar apoi urcă în grabă scările 

Mintea imi era invadată doar de Alisia și de momentele frumoase pe care le am petrecut împreună.
În preajma ei simt pur si simplu că trăiesc.
Dacă n aș fi fost rănit m aș fi ridicat imediat și i aș fi urmărit pe nemernicii ăia conștient că mi puteam pierde viața .
Oare ce face acum?
Simt cum sufletul mi se rupe in mii de bucăți ce nu mai pot fi lipite inapoi .
Își face din nou apariția Sergio .
Un semn scurt din mână imi dă de înțeles că trebuie să ne punem în mișcare.

Mă simțeam mai bine dar corpul inca imi era slăbit.
-Mi a atras atenția un depozit pe care l frecventau des 
- Cu ce scop?
- Nu cred că vrei să știi răspunsul .
-La dracu!
Șuier printre dinți .
Aud motorul cum geme iar in scurt timp suntem deja in mișcare.
- Nu trebuie să vii cu mine Sergio.
-Ești nebun!
-Ești la conducere acum și dacă ai păți ceva ...
Nu apuc să termin deoarce mă întrerupe
-Ștefan dă le dracu!Ești prietenul meu!E singurul lucru pe care l știu in acest moment și care este prioritar !

Ajunși în fața depozitului ne scoatem armele și ne îndreptăm spre intrare.
Toate zgomotele veneau dintr o singură încăpere.
Il privesc fugitiv pe Ștefan înainte să mă avântur 
Erau aceiași bărbați ce m au doborât .
În următoarea secundă părăsesc peretele de care eram lipit și intru în aria lor vizuală.
Reușesc să nimeresc trei tipi înainte ca restul să și scoată armele .
Mă poziționez după celălalt perete .
Dau ușor afirmativ din cap spre Sergio 
Acesta se ocupa de cei rămași fără problemă.

Tata angajase un tip pe când aveam 16 ani care trebuia să mă învețe mânuirea unei arme 
La început nu înțelegeam scopul .

"-O să ajungi un om cunoscut, succesul o să ți zâmbească de după colț dar nu o să fie singur.
Acolo se vor afla și viitorii tăi dușmani .
Nu trebuie să te prindă cu garda jos sau să identifice vreun punct slab deoarece acolo vor lovi fără remușcări "

Știam că atunci se gândea că am să moștenesc afacerea familiei dar uite că totusi a avut dreptate.
Înaintez și lovesc din greșală cu piciorul o doza de bere
Luăm toate încăperile la rând însă toate sunt goale.
Nervos, lovesc peretele de lângă mine .
Parca toata durere se evaporase împreună cu oboseala
- Nu e aici.
Ii spun lui Sergiu cu un glas sugrumat