Eu :Ca naiba vrei sa faci?
Jimin :Taci și fa ceea ce iti spun eu.
Se duce la geam, apoi zambeste.
Jimin :Nu avem mult timp, asa ca trebuie să te misti.
Vine apoi spre mine , și ma apuca de braț, ridicandu-ma în picioare . Scancesc din cauza dureri .
Jimin :Am nevoie de o mașină.
Eu:Mai este una în garaj, iar cheile sunt în camera tatei.
Jimin :Eu ma duc jos , iar tu cauti cheia.
Eu :Bine.
Imi da drumul la braț, apoi ma duc în camera tatei, rascolind peste tot.
Într-un final o găsesc, și cobor după jimin .
Jimin :Ai găsit-o?
Eu:Da.
Jimin :Bun, mișcă.
Îl urmez spre garaj, urcandu-ne în mașină.
O pornește, apoi accelerează. Răsuflă ușurată. Imi pun mâinile însă, pe piept atunci când realizez ca am rămas doar în sutien.
Jimin :Stai linistita, nu ma uit. Nu ma incanta.
Trebuie să mergem la spital.
Eu:Pentru?
Jimin :Rănile de pe spate nu se vindeca ca prin minune.
Eu :Și ce ai să le spui? Ca tatăl meu, ma violat atâta vreme, și ma bătut?
Iar eu de abea am putut scăpa ?
Jimin :Atunci ce naiba ar trebui să fac?!
Eu:Nu stiu. O sa vad ce voi face, însă acum...
Jimin :Acum ce?
Eu :Mie frica .
Pufneste, cel mai probabil, neimpresionat de ceea ce am zis.
Jimin :Ți-e frica? De-abia acum ți-e frica? !
Eu :Mereu mi-a fost, însă acum e alt ceva. Tata iti poate face rău, și ție.
Nu a mai scos niciun cuvânt. Doar a condus în liniște, iar eu am rămas cu gândurile mele .
***
Nu mi-am dat seama când am adormit, însă atunci când mașina sa oprit brusc, am sărit ca arsă.
Eu :Ce naiba?!
Jimin :Am ajuns .
Apoi zambeste, larg.
Coborâm amandoi , iar eu rămân pe loc uitându-mă la clădirea imensă din fața mea.
Jimin :Mai bine intra. Se cam uita lumea la tine.
Imi întorc capul, observând cum un grup de vre-o 5 băieți imi aruncau priviri . Instinctiv imi acopar pieptul, cu mâinile.
Il aud pe Jimin cum ofteaza, își dă geaca din piele, și o pune pe mine.
Eu:Mersi...
Jimin :Mda, acm intra odată.
O i-au înainte, intrând în clădirea uriașă. Odată ajunsă în sufragerie, observ ca totul era prăfuit.
Jimin :Pe moment esti in siguranță. Ma voi duce la farmacie, tu stai aici.
Și să nu te aventurezi prin toată casa. Fă-ți un duș dacă ai nevoie, dar nici măcar să nu te gândești să intri un ultimile camere de la etaj. Da?
Dau din cap în semn că am înțeles, apoi rămân singura.
Totul era prăfuit, mirosea a mucegai, dar cu toate astea, era frumos amenajat.
CITEȘTI
Tu esti salvarea mea/P.JM/✨
RandomPark Jimin nu era genul de băiat cuminte și care să se bucure de viață. Pentru el aceste cuvinte nu existau. După ce părinții l-au abandonat, a fost pe cont propriu. A învățat să nu mai creadă în nimeni, și să nu se bazeze pe nimeni. Tocmai de acee...
