𝐷𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑑𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼 (boyxboy)

X.

O dimineață normală de duminică, afară soarele era pe cer și o mulțime de studenți erau împrăștiați prin tot campusul. În camera celor doi era liniște, însă unul dintre ei era îngrijorat. Thomas privea disperat telefonul. Astăzi, după săptămâni în care a fost ocupat cu tablourile, trebuia sa se vada cu Bella și să petreacă toată ziua împreună. Fuseseră destul de distanți în ultimul timp, dar asta nu înseamna ca s-au despărțit sau ceva. Nici cursurile ei nu prea le-au ajutat relația pentru ca erau puse la cele mai bizare ore. Dar faptul că nu răspundea la niciun mesaj îi permitea să își facă tot felul de scenarii si teorii stupide. Îl aude pe Robert foindu-se așa că își ridică privirea spre el. Era deja la marginea patului si zări un nou lucru pe pielea lui. Avea un tatuaj, însă era destul de șters si nu se înțelegea bine.

-Neața.zise si isi arunca telefonul pe pat

-Neața.mârâie apoi îl privește

Lumina era prea puternică pentru Robert, probabil se uita la el ca un căpcăun, dar nu conta. Își scarpină umărul stâng apoi se ridică si merge spre baie. Nu trebuia să beau, cel putin nu ultimele 10 shot-uri. Intră in încăpere apoi aprinde becul si se strâmbă. Fața lui din oglindă e teribilă. Dar e doar duminică. Nu voia să facă nimic altceva decat să stea în pat. Își face rutina zilnică apoi iese din duș cu un prosop în jurul taliei. Imediat ce iese din baie dă de Thomas care stătea așezat pe podea încercând să se încalțe.

-Știi că ai putea mai întâi să desfaci șireturile alea, artistule?spune Robert si se sprijină de tocul ușii

Thomas se oprește apoi isi ridică privirea spre el si se intoarce rapid.

-Nu poti să pui ceva pe tine?zice privindu-și fix adidașii

-Am.zise sec si isi da ochii peste cap

Era al naibii de înalt omul ăsta, si faptul ca Thomas era pe podea chiar il făcea gigant.

-Unde te duci?întreabă în timp ce pleacă în cameră

În sfârșit putea răsufla ușurat și să continue să își încalțe adidașii.

-Mă duc să văd ce face Bella, nu îmi raspunde la mesaje.zise apoi se lovi cu calcaiul de podea. Argh! Șiretul morților!

-Ce limbaj colorat pentru un artist.râse Robert apoi apare în tocul ușii îmbrăcat cu un tricou si pantaloni de trening. Treci pe la magazin?

Oftează apoi aprobă.

***

Trecuseră mai bine de două ore de când Thomas plecase, se apropia ora 12 si Robert își voia țigările. Încerca din răsputeri să nu se gândească la ce se putea intampla dacă află ca Bella avea pe altcineva. Ăsta era printre motivele principale de crimă, însă erau șanse mici ca artistul sa ii ia gâtul fetei. Doar ca erau mari șanse să intre într-o depresie severă. Șase ani sunt multi si destui cat sa iti dai seama că poate nu esti facut pentru așa o relație, oamenii caută mereu ceva nou care să le trezească interesul. Thomas poate nu voia ceva nou, dar fata aia sigur avea alte planuri. Închide ecranul laptopului apoi isi pune palmele pe față. Aude ușa descuiată așa că își împinge scaunul mai în spate și il priveste pe Thomas. Acesta ii arunca țigările si sandwich-ul apoi începe să răscolească prin sertare.

-Ai gasit-o?întreabă Robert ajungând iar lângă birou cu scaunul

-Da, dormea.zise razand, amintindu-si cate faze proaste i-au trecut prin cap. Acum mergem in oraș. Mă întorc diseară.