Secunde din mine

Pentru cei ce visează

Suntem plămâdiți din acelasi aluat,pentru toți cei ce se întreabă de ce egalitatea ar trebui să domine între noi. Și totuși,ceva ne schimbă,ne deschide o cale mai luminată ori mai întunecată. Despre noi se spun multe,despre fiecare în parte. Ca un balon ce se sparge într-o milisecundă, așa și noi o facem. Când? Când suntem in pragul disperării. Când amintirile ne năpadesc. Când conștiința noastră ne anunță ca omul din oglindă nu este versiunea perfectă a noastra. Pentru toate zilele în care v-ati privit și nu ați recunoscut reflexia persoanei din fața voastra,luați un gând și ascundeți-l. Știți,cum obișnuiați să faceți în copilărie când un lucru va plăcea atât de mult încât nu ați fi vrut sa îl pierdeti. Gândul acela păstrați-l pentru finalul ce urmează.
Acum,pentru fiecare din cei ce își fixează privirea pe aceste rânduri..ești într-o cameră. E rece. E gol. Ești doar tu. Oriunde se ascunde privirea ta,nu reușești să găsești pe nimeni. Te gândești că visezi,dar nu. Ești doar în mintea ta. Acolo unde,în cele din urmă momente ale existenței tale, ramai solitar. Acolo unde nimeni nu reușește să patrundă,decât amintirile. Am lămurit locul. Poate te întrebi de ce? Pentru că totul se rezolvă începând cu subconștientul tău. Știu ca e un zid acolo,în fața ta. Ai vrea să îl dărâmi,dar nu poți. Brusc,în jurul tău apar lanțuri. Ai început să gandești și acum ai devenit captiv? De ce? Analizează. Focusează-te! Cunoști răspunsul! Ești aproape de zid,dar totusi departe. Acei câțiva pași te despart de adevărata ta valoare,te închid într-o carapace a anonimanului. Inefabilul este acolo,atinge-l!
Te provoc! Acum ești doar tu cu mine. Eu știu a în tine zace o scânteie. Tu ai vazut-o? Sunt sigură că nu. De ce? Pentru că mereu ai privit în depărtare,când, de fapt, magia erai chiar tu. Te-ai gândit că nu ești suficient de bun încât să reprezinți tu eternitatea? Te-ai înșelat. Ai avut marea în fata ochilor și te-ai lasat cucerit de apus. Odată cu el,au apus și zilele tale,tinerețea ta. Ai privit cerul înstelat aștepând noaptea în care luna cea plină își va face apariția pe scena bolții și ai uitat să te completezi pe tine! Despre floarea aceea din pe care ai rupt-o atunci când erai doar un prichindel îți vorbesc. Ai smuls-o din mediul său și ai luat-o cu tine,ca mai apoi să o arunci într-un loc nefast. Ai amăgit-o! I-ai promis iubire și,totuși,când te-ai plictisit de ea ai aruncat-o. Te întrebi acum care este asemănarea? E în fața ta. Privește-o! Te-ai lăsat capturat de oamenii ce ți-au promis iubire,ai sperat că îți vor fi acolo..și apoi te-au părăsit. Te-au părăsit pentru ca ochiul lor nu a mai privit fascinat către tine. Te-au părăsit gândindu-se la altcineva. Acum,întrebarea cea mai importantă:te-ai ofilit de dorul lor? Știu că da,nu mă minți. Știu ca te-a durut,dar sămânța aceea din interiorul tău nu a dispărut. Când te-ai simțit aruncat într-un loc pe care nu îl recunoști,când persoana care părea că va fi mereu alături de tine a dispărut,te-ai trezit în mijlocul necunoscutului. Totuși,ai prins rădăcini,mai puternice de această dată. Te-ai luptat cu vântul ce dorea să te doboare,dar nu ai renunțat. Când furtuna te-a lovit,ai plecat capul și ai așteptat soarele. Era speranța ta. Nu mă minți,căci știu ca așa a fost!
Acum,ești cu un pas mai aproape de zidul tău. Ai reușit,amintirile nu te mai năpădesc acum. Totuși,indiferent prin ce locuri au trecut pașii tăi,cineva a fost acolo pentru tine. Un suflet de care se leagă sufletul tău. O pereche de ochi la care te-ai gândit înainte de a te cufunda în lumea somnului. Pentru acea privire,fă un pas!
Acum,am numărat împreună doi pași:unul pentru trecut,pentru amintiri,pentru cei ce te-au rănit și unul pentru cei ce te-au iubit. Lipsește pasul final. Pentru cine e? Te las să descoperi singur? Mereu e mai frumos când deslușești singur misterul. Răspunde-ți ție acum:cine este cea mai puternică persoana din câte ai cunoscut până acum? Cine a reușit să treacă peste bariere care păreau a fi de nestrăbatut? Cine a râs atunci când sufletul îi plângea? Cine a găsit puterea să învingă orice demon interior? Da,tu ești acela. Fă pasul ăsta pentru tine.
Ușor,ridici piciorul,apoi il așezi în fața celuilalt. Mâna ce până acum câteva secunde era prinsă,acum e liberă. Atingi zidul. Dacă înainte părea de piatră,acum se sfarmă precum o sticlă fină și subțire. În spatele lui,o oglinda.
Privește și spune-mi ce vezi. Nu-i așa că se află o alta versiune a ta?
Acum,unde este gândul pe care l-ai ascuns? O fi oare acela chiar persoana ta?

***
"You're whole heart it's a village.
Everyone you love has built it"
Cam-Village