Primăvara se apropie rapid și odată cu ea și ziua mea de naștere. Ca un rezumat al ultimelor săptămâni, am reușit să îmi liniștesc inima. M-am împăcat cu mine și cu greșelile mele, iar acum sunt gata să lupt pentru iubire.
Mă plimb prin parc, liniștită și fericită. Este o zi frumoasa, însorită, iar pomii încep să se trezească din somnul de iarnă. Mă așez pe bancă și îmi pun muzica preferată în căști.
Liniștea mea este distrusă, însă, de persoana ce se apropie de mine. Betty. Ultimul om de pe planetă pe care aș vrea să îl văd.
- Mi s-a părut mie, nenorocito, ca tu erai! Să îți fie rușine! Ești o terminată! Cum ai putut să te bagi între doi oameni care se iubesc?! Curvo!
Mă uit la ea scârbită, știind toate jocurile murdare pe care le-a uneltit împotriva lui Aris, mă ridic și plec. O aud comentând în spatele meu, dar aleg să o ignor.
Mă îndrept spre un bar, vreau să mănânc ceva, apoi să beau un pahar de orice. După ziua asta, am nevoie de puțin alcool să îmi revin. Deși i-am promis lui Mark că mă voi ține pe linia de plutire, azi simt că nu am putere. Mă simt singură după incidentul din parc.
Mă așez la o masă de o persoană. Comand felul de mâncare preferat și aștept comanda. Afară s-a schimbat vremea, probabil va urma să plouă. Mă uit pe geam la frunzele ce se plimbă pe asfalt în ritmul vântului. Îmi verific telefonul din când în când, dar nu găsesc nimic nou.
Este deja seară, sunt deja la al 5-lea pahar, iar mintea mea este neclară. Simt că noaptea asta va fi o greșeală imensă, dar nu am energia necesară pentru deciziile corecte. Mă urc în mașină și conduc fără destinație prin oraș. Ajunsă în fața barului nostru, observ mașina lui Aris în parcare. Îi dau un mesaj să iasă afară, să vorbim, dar nu primesc niciun răspuns. Parchez lângă el și opresc motorul, lăsând muzica pornită. Las capul pe spate și închid ochii. Sunt amețită după toate paharele din seara asta. Și uite-mă la câțiva metri de fratele meu, gata să mă omoare dacă mă vede iar in starea asta, mai ales la volan.
După 20 minute se deschide usa din dreapta, urcând Vlad, iar la câteva secunde, cea din spate, unde urcă Aris.
Mă uit la ei debusolată și îl rog pe Vlad să coboare. Aris țipă la mine să pornesc mașina și să plecăm de aici. Mă sperie, dar fac cum spune, încep să conduc prin oraș, tăcută, neînțelegând ce se întâmplă.
Parchez la câteva străzi depărtare de bar, opresc mașina și încerc să îmi adun cuvintele.
- De ce m-ai căutat mă? strigă Aris, în timp ce trage dintr-o țigare. Uite l-am adus și pe Vlad, îi era dor de tine.
Vlad se întinde spre mine încercând să mă sărute, dar îl resping și încerc să cobor din mașină, până când vocea lui Aris mă îngheață.
- Oprește-te, Leila! Dacă ieși din mașină, nu mai auzi de mine. Acum spune-mi, ce alegi: vii cu mine în spate și ăsta ne privește sau te pui în spate cu Vlad și eu vă privesc?
- Poftim? Cine crezi că sunt eu?! Nu vreau să privească nimeni, nimic!
- Oh, deci așa, atunci o facem toți trei. Dintotdeauna mi-am dorit să o f*t pe una, împreună cu ăsta. Iar tu ești numai bună.
Vlad nu spune nimic, doar râde în semn de aprobare. Mă sperie atât atitudinea lui, cât și cea a lui Aris. Am făcut cea mai mare greșeală. Pornesc mașina, în ciuda amenințărilor lui și conduc înapoi spre bar.
Ajunși în parcare, Vlad încearcă să mă sărute din nou, moment în care mă bruschează, lăsându-mi urme pe încheieturi. Aris nu spune nimic, doar se uită dezgustat la mine. Mă durea indiferența lui, dar mai mult m-a durut modul în care m-a tratat. Pentru el sunt doar un obiect. O jucărie. În timp ce, pentru mine, este întreg Universul.
Mă trag din brațele lui și ies speriată din mașină. Încerc să fug de lângă ei, dar din cauza alcoolului din corp, cad la câțiva pași de mașină. Pentru o clipă mi-au apărut în minte imaginile din noaptea în care m-a găsit Matthias în mijlocul drumului. Acum, ca și atunci, eram căzută pe asflatul ud, cu mâinile rănite și corpul în mila ploii. Inima îmi era sfâșiată, distrusă iar și iar de același om.
Mă ridic amețită de jos, privesc în jur și realizez că nu mă va ajuta nimeni. Atât Vlad, cât și Aris, stau lângă ușa barului, fumând, adăpostiți de ploaie, privindu-mă fără pic de milă.
Încui mașina și mă îndrept spre casă. Decid să merg prin ploaie câteva minute, decât să mă mai urc băută la volan. Intru în apartament și încep să dau jos hainele murdare de pe mine. Îmi simt sufletul gol, fără durere, fără dragoste. Pentru prima dată simt că sufletul meu este paralizat.
Mă pregătesc să fac un duș când îmi sună telefonul. Mark va rămâne peste noapte la iubita lui. Măcar așa scap de morala din partea lui pentru că am băut iar. După jumătate de oră, ies din baie, îmi iau un tricou lejer pe mine și mă arunc pe canapea. Mă simt amețită și vreau să scap de starea asta, dar din păcate nu pot să adorm.
Iau o pastilă, îmi curăț rănile din palme, apoi încerc să caut un film, când soneria de la intrare mă întrerupe. Deschid, curioasă de cine ar putea fi la ora asta. Un val de căldură îmi cuprinde tot corpul, amorțindu-mi picioarele. Nu știu dacă ar trebui să mă tem sau să mă bucur.
- Iartă-mă, Leila!
Cuvintele lui mi-au secerat inima. Mă uit în ochii lui și nu puteam înțelege ce se întâmplă. Privirea lui era umilă, caldă și sinceră.
Își face calea înăutru și mă cuprinde în brațe. Închide ușa în spatele lui, apoi se întoarce spre mine, încercând să mă sărute. Mă retrag cu teamă și îl împing la câțiva centimetri de mine.
- Mi-e frică de tine, Aris.
- Nu ai de ce să te temi. Iartă-mă pentru cum m-am purtat mai devreme. Am fost foarte furios, dar când te-am văzut atât de umilită, m-am simțit ca un dobitoc.
- Și totuși nu m-ai ajutat.
- Iartă-mă! Sunt un prost, dar trebuie să mă înțelegi. Ți-ai bătut și tu joc de mine. Trebuia să mă răzbun cumva.
Se apropie de mine, din nou, îmi ia chipul în palme și se apropie să mă sărute.
- Aris, nu! Nu pot!
- Credeam că asta ai vrut, credeam că de asta mi-ai dat mesajul ăla să ies. Nu înțeleg. Ce vrei?
- Nu știu. Am băut mult, nu mă simt prea bine. Am vrut să vorbim, dar după ce ai făcut în mașină, nu cred că mai avem ceva de vorbit. Îmi este teamă de tine.
- Vrei să plec, Leila? Ești sigură? Dacă plec, nu mă mai întorc niciodată în viața ta!
- Pleacă, te rog.
Cuvintele au ieșit fără să gândesc. Nu simțeam asta cu adevărat, dar am nevoie să îmi revin după ce am văzut partea lui întunecată. Se întoarce și pleacă fără să mă mai privească. Simt cum lasă un val rece în urma lui, făcându-mă să tremur.
Încui ușa în urma lui și mă întorc pe canapea. Îmi pun capul pe pernă și trag peste mine o pătură subțire. Aș vrea să adorm cât mai repede, dar parfumul lui Aris, rămas pe pielea mea, mă chinuie prea mult. Mă foiesc, mă zbat, dar încerc să îmi imaginez că totul a fost un vis, că nu a fost aici, că totul a fost doar în mintea mea și încet, încet simt cum mă ia somnul.
CITEȘTI
Învață-mă să mă iubesc
Fiksi Remaja"- Ce vrei să fac? îi șoptesc, în timp ce stăteam lipită la pieptul lui. - Nimic. Este prea târziu. - Orice! Voi face orice pentru dragostea ta. Îmi vând și sufletul, orice, doar spune-mi! - Știi, frumoaso, dragostea nu se cumpără. " "Învață-mă să...
