O vreau înapoi!

capitolul 38

Alisia

Îmi deschis cu greu ochii și mi ridic ușor capul de pe perna
Însă mă prăbușesc la loc atunci când durerea de cap mă lovește dintr o dată.
În scurt timp își face apariția Ștefan cu un pahar cu apă în mână și cu o aspirina.
O iau fără să scot vreun cuvânt 
Fac un dus rapid iar apoi mă schimb in ceva lejer .
Atunci cand cobor scările, nările imi sunt invadate de mirosul imbătător al cafelei.
-Te simti mai bine ?
Mă întreabă Ștefan atunci când intru în bucătărie.
-Sunt bine, mersi .
Sunt cum intru în pământ de rușine
Fragmente din seara precedentă incep să mi se deruleze cu o viteză uimitoare.
Sorb din cafea și mi frec ușor fruntea.
Nici măcar nu știu cât este ceasul .
-Astăzi nu vii la firmă, ai zi liberă.
Îmi las cana pe blat și l privesc surprinsă.
-N am să fac asta!
-Alisia!Ești mahmură!
-Imi revin eu!Cât este ceasul?
-Ai nevoie de o zi liberă!Nu ti face griji, ieri ai lucrat cat pentru două zile .Te rog iubire!
Oftez înfrântă 
-Nu vreau să mă privești așa .
Murmur
-Așa cum?
-De parca aș avea probleme.
Se aproprie de mine ca apoi să mă sărute cast pe buze.
-Cu totii ne am confruntat măcar o dată în viață cu pierderea unei persoane dragi .Fiecare se vindeca diferit, fiecare sufera diferit așa că n ai făcut nimic greșit și nimeni nu o să te privească diferit .
-Nici nu știu cum aș putea sã dau de ei..
Schimb rapid subiectul deoarece simțeam cum mi se umezesc ochii
-I am putea cere ajutorul lui Sergio .
-De ce mă rog ?
-Pentru că are la dispoziție foarte multe informatii și poate face  rost de altele acum că el este la conducere
-Nu!S a implicat deja in salvarea mea!
-Dar de această dată e diferit !
-Nici nu vreau să aud!
Își dă ochii peste cap 
Abandonez cana pe masă, acum goală
Imi duc mâinile pe umerii lui și l trag mai aproape de mine.
-Să știi că n am uitat felul în care m ai abandonat aseară.
Mormăie ceva iar apoi își zdrobește buzele de ale mele .
Imi duc mâinile în părul lui .
-Poate ar trebui să mi cer iertare .
Rostește in timp ce mi sărută gâtul .
Îmi las capul usor intr o parte ca să aibă mai mult acces.
Iși duce o mână spre sânul meu pe care începe să l frământe.
Eram îmbrăcată doar intr un tricou larg .
Se lasă ușor in jos până la nivelul abdomenului meu .
Îmi ridică tricoul și mi lasă săruturi umede pe acesta .
Îmi prinde între degete lenjeria de care trage rapid in jos .
Ii simt respirația in acel lor și cum imi pierd echilibrul.
Degetele cred ca mi au devenit albe la cat de mult am strâns suprafața mesei.
Îmi îndepărtează putin picioarele ca apoi să mă guste de sus pana jos o singură dată.
Incepe sa faca cerculețe cu limba in interiorul meu astfel imi duc o mâna în părul lui, trăgându l ușor.
ÎI gem numele atunci când mă pătrunde cu doua degete iar împreună cu limba lui ajung in scurt timp să am un orgasm ce mi fură orice gram de energie pe care l acumulasem.
Se ridic cu un zâmbet inocent in picioare 
Ma sărută pe frunte 
-Trebuie să mă pregătesc să plec. Ai grija de tine!
Dau afirmativ din cap și l privesc cum dispare pe scări .
Reușesc să mi revin atunci când își face apariția într un costum negru
Il sărut scurt pe buze

Nu prea sunt obișnuită să am zile libere in care mi permit luxul să lenevesc mai ales in zilele in care stiu că restul prietenilor mei muncesc
Însă, mai târziu imi pregătesc un ceai de menta și mã cuibăresc pe canapea in fața laptopului.
Îmi notez pe o coală cele două nume ale părinților adoptivi.
Clara Andrews
Simon Andrews

Tresar atunci când aud o bătaie in ușă.
Mă îndrept usor spre aceasta iar când o deschid îl am în fața mea pe Sergio
-Ștefan nu este acasă .
- Nu pe el il căutam.
-Atunci?
Își trece o mână prin păr ca apoi să pătrundă în casă.
Închid ușa in urma mea .
Se întoarce pe călcâie și mă privește
-Ștefan mi a spus că ai nevoie de ajutorul meu
Nu pot să cred că a făcut asta !
-Cred că este o greșeală!Nu trebuia să te deranjezi să vii până aici .
Închid clapa laptopului .
Observa foaia de pe măsuță și o prinde între degete.
Își îngustează ochii .
-De ce esti interesată de părinții mei ?

Respirația mi se taie.
Îmi măresc ochii iar pentru câteva secunde imi plimb privirea de la el la bucata de foaie
Exista vreo șansă ca el să mi fie frate?
-Aceștia sunt oamenii ce mi au crescut fratele.
-Dar eu sunt singurul copil pe care l au avut .
-N ai de unde să știi .
-Ba da!Clara nu putea avea copii asa ca m au adoptat pe mine dar s a aflat în scurt timp că nu sunt in stare să crească unul așa că li s au interzis  dreptul  să mai adopte.
Mă trântesc pe canapea .
Îi întind dosarul mamei și mi scufund chipul in palme.
-Atunci am intrat in lumea mafiei.De asta nu a mai făcut mama ta rost de informații.
-Era și mama ta !
-Nu se poate așa ceva!Inseamna că am lucrat pentru propriul tată atâta timp fără să știu adevărul. Am trăit cu impresia că părinții mei biologici nu m au vrut asa ca s au descotorosit de mine iar acum aflu ca femeia ce mi ar fi mamă are un dosar despre copilăria mea ?
-Iar de acum cum o să decurga lucrurile ?
Il intreb înfrântă.