𝐷𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑑𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼 (boyxboy)

XXIII.

Nu-i postat din greșeală, vreau să termin cartea mai repede.
______________________

Thomas privește scaunul gol si isi ascute creionul din nou. A trecut jumătate de oră din timpul meu. Deja avea schița scaunului, poate că exagerase puțin cu desenatul lui, însă...
Aude ușa și se întoarce instant spre ea. Îl vede pe Robert intrând nesigur. Arăta putin cam șifonat. Se apropie de Thomas trecand direct printre scaunele ce erau asezate in cerc in mijlocul camerei. Multa lume l-a privit, dar cu siguranță nu părea să îl intereseze.

-Scuze, a durat mai mult decat am crezut.mormaie si se oprește langa el apoi ii admiră foaia

-Arăți...

-Deplorabil, știu.zice râzând

Îi atinge obrazul și îl aude icnind de durere.

-Ce ai pățit?

-Ce vrei să fac?evită imediat întrebarea

Îi arată spre scaun si se așează pe el apoi își trece mâna prin păr. Era frânt, făcuse un mic ocol pentru a-și face un duș și pentru niste haine curate. Ar fi fost in stare sa adoarmă in scaunul ăla, atat de obosit era. Profesoara lui trece prin spatele tuturor studenților apoi se opreste langa el.

-Ai un model care exprimă foarte multe, Thomas.zice privindu-l fix pe Robert. De la postură până la înfățișare. Vreau ca desenul tău să îmi inspire același lucruri ca realitatea, dacă vrei să treci!

Postura mea are ceva? Înțeleg faptul ca fața mea arată ca naiba... se uită la Thomas cu o sprânceană ridicată însă acesta dă din umeri și se ascunde după șevalet.

-Groaznic!strigă profesoara și rupe o foaie. Din nou!

-Ai face bine să nu îți tremure mâna, artistule.zice și oftează adânc

O oră mai târziu Robert aproape se scurge pe scaun, numai urletele profesoarei și ușile trântite ce îl mai țineau treaz. Numărase deja 5 studenți care au părăsit sala atunci cand au fost loviți de acel "groaznic". Câteva fete încă schițează plângând, iar modelele lor încearcă să le calmeze. As prefera oricand un alt pumn decât să fiu aici. Își simte spatele înțepenit așa că se ridică si o vede cu coada ochiului trecând prin dreapta lui, spre Thomas. Analizează fiecare tablou si la majoritatea strâmbă din nas. Nu pot să îmi dau seama dacă e din cauza faptului că nu îi place cum arată modelele în viață sau pur si simplu urăște modul în care desenează studenții.

-Briliánt!strigă femeia pe un ton pițigăiat și bate din palme privind creația lui Thomas.

Toată lumea se uită drept spre cel care a reușit să o încânte pe profesoară.

-Nu mă așteptam la asta din partea ta, Thomas.zice de-a dreptul fericită. Mă bucur să văd că măcar unul dintre studenții mei este cu adevărat inspirat astăzi. Nu doar că ai adus un model superb și nu te-ai limitat la iubita sau iubit, ca majoritatea. Însă această reprezentare e pur si simplu minunată!

După ce termină lucrarea Robert se ridică si se apropie de Thomas.

-Arăt superb, ce să mai.zice arogant apoi se întinde. Scuze pentru întârziere.

-Nu trebuie să îți ceri scuze, esti un om ocupat. Însă tot vreau sa stiu ce s-a întâmplat cu chipul tău.

-Cadou de la un pedofil, înainte să îl arunc în închisoare pentru tot restul vietii.