O vreau înapoi!

capitolul 46

Alisia

Până când am ajuns la spital, mâna mea se umflase și mai rău.
După mai multe consultații am aflat că mi fracturasem trei degete astfel trebuia sa mi tin mâna n gips timp de 2 săptămâni
Am primit vestea cu un zâmbet amar pe chip.

Nu mai puteam realiza schițe .
Chiar dacă Ștefan mi a promis că o aiba grija de mine nu voiam să l incetinesc mai ales în perioada asta de prosperitate a firmei.

Imediat după ce am părăsi spitalul am apelat o pe Natalia și i am povestit cele întâmplate.
Mi a promis că o să mi fie alături în aceste zile.

Era pur si simplu îngrozitor.
Imi îngreuna fiecare mișcare iar asta  reușea doar să mă enerveze
Au avut loc și mici accidente ce mi ai făcut corpul să fie străbătut de o durere cruntă.

Natalia s a ținut de promisiune și m a vizitat in fiecare zi reușind să mă bine dispună și să mi ia gândul de la problema cu care tocmai mă confruntam .
Am băut împreună un pahar de vin si după câteva ore bune de povestit s a decis să plece.

Mă sprijin de tocul ușii si raman acolo pana cand silueta ei dispare din aria mea vizuală 
Era o vreme insorită.
Păsările cântau vesele sub razele soarelui ce mi străbăteau in acest moment chipul .
Reușesc să mă dezmeticesc astfel mă întorc în casă.
Eram pregătită să închid ușa in urma mea dar un bărbat se apropia cu pași repezi de casă.
Imi mânjesc ochii iar apoi simt un sentimente de  ușurare atunci când îl distinct pe Sergio.

Sunt atât de fericita că este bine, în siguranță și că nu a pățit nimic.
Ajunge in fața mea iar cu o mișcare scurta a capului ii fac semn să intre
Mă analizează cu atenție, privirea rămânându i asupra mâinii mele .
-Ce ai pățit la mâna?
-Nu contează, inca doua sau trei zile și scap de el.
Se așterne o liniște apăsătoare între noi.
Imi plimb privirea plin încăpere, evitând o pe a lui.
-Imi pare rău.
-Ai mai spus asta.
Rostesc în timp ce mi aduc aminte că înainte să plece mi a aruncat un "scuze"
-Chiar  imi pare Alisia.
Imi îndrept privirea spre el.
Arată obosit.
-Doar că am crescut fără vreo familie care să mi fie alături.Singura afectiune pe care am primit o a fost de la Gabriel .
Iar intr o zi, toata viata mea se schimba radical.Simțeam că rămãn in urma iar viața mea pur si simplu merge inainte cu sau fara mine .
Am lucrat pentru propriul tată care acum este mort și am o soră mai mică.
Am recitit de atâtea ori foilea alea incat nu mai țin minte numărătoarea.
Regret toate cuvintele ce le am adresat asupra lor chiar dacă, ei nu stiu asta.
Credeam că nu m au dorit sau nu stiu, așteptau o fată așa că s au descotorosit de mine ajungând intr o casă cu doua persoane ce nu erau facute sa fie părinți.
Dar înțeleg dacă vrei să stai departe de mine deoarece am ales drumul ăsta.
- Nu este așa!Este viața ta și faci ceea ce ți place.Acest lucru nu schimba că ne curge același sânge prin vene.
În plus, tu esti singurul stăpân asupra propriei vieți.
Nu te lăsa doborât de ea deoarece mai ai de trecut multe teste.
Pentru că așa funcționează!După ce dăm respectivul test invățăm lecția pe care trebuia să o știm înainte.
Iar de multe ori ne costa foarte scump.
Se aproprie de mine și mă cuprinde intr o imbrățișare.
În acel moment incep să plâng cu chipul îngropat în pieptul lui .
Imi mâgâie părul protectiv.
-De azi inainte am să fiu fratele de care ai nevoie și pe care ți l dorești.
Dar Alisia, aveam nevoie să ies din peisaj pentru putin timp .
Mă liniștesc, trecându mi mâna peste ambii obraji și îi zâmbesc
-Acum imi spui ce ai pățit la mâna?
-L am lovit pe unu dar nu am strâns corect pumnul.
Incepe ce râdă zgomotos.
- Nu te vedeam o bătăușă.
-E hai!
Il lovesc usor in umăr .
-Eram și amețită!Ce voiai de la mine !
Începem să râdem amândoi 

Sergio a mai petrecut în jur de două ore alături de mine .
Am pregătit o cafea în ciuda protestelor lui dar invățasem să mă descurc și cu o singură mână.
Totusi, nu s a putut abține să nu mă ajute măcar puțin.
Mi a povestit despre copilăria lui, adolescența și l priveam uimită și totodată cu respect pentru că a avut puterea să treacă prin atâtea .

După plecarea lui, m am dus in dormitor simțim nevoia să mă odihnesc.
Ploapele imi devin grele astfel adorm peste puțin timp

Clipesc mărunt și zâmbesc atunci când îi simt buzele pe chipul meu.
Imi deschid lent ochii .
Imi duc mâna spre el și l apropii de mine ca să ne contopim buzele .
- Cum ți a fost ziua iubito ?
Mă ridic in șezut și pot observa că nu mai era îmbrăcat cu hainele formale.
Se schimbase intr o pereche de pantaloni scurți rămânând la bustul gol .
-Foarte...intensă.
-Credeam că singurele zile intense sunt cele petrecute cu mine .
- Nu in sensul ăla perversule!
- Nu e vina mea că mi este dor să te simt.
De cand cu mâna, n am mai putut face dragoste .
Câteva săruturi și atingeri iar lista se oprește aici.
Nu voia să mă rănească sau să mă accindentez singură la mână așa că am decis să nu riscam.
Se trântește și el in pat.
Mă așez imediat in poala lui și încep să i relatez cele întâmplate pe parcursul acestei zile.