FBI Agent

Cap.17-Sfarsitul misiunii

Era Roby.Mi-am marit ochii uimita.Ce cauta el aici?Ryan ii trimitea sageti cu privirea.Il ura,dar habar n-am de ce.

-Roby...murmur eu neluandu-mi privirea de la el.

-Da Brittney,chiar eu.Ryan,ma bucur sa te vad.Spune el ranjind.

-Parca ti-am spus sa nu ma mai cauti niciodata.Nu vreau sa te vad.

-Dar eu vreau.Putem sa uitam de tot ce s-a intamplat si sa redevenim ce...

-Nu!Tipa Ryan.Nu,nu putem!

-Ok,ce se intampla?Intervin eu.De ce va urati in halul asta?Ryan isi muta privirea spre mine.Deschise gura sa vorbeasca dar un barbat intra pe usa,avand o fata disperata.

-Domnule,a fugit!Tipa el gafaind,semn ca alergase pana aici.

-Ce?Idiotilor,unde s-a dus?Tipa Ryan.

-A luat-o prin padure.

-La dracu!Spune si o lua la fuga impreuna cu Roby.Am alergat si eu dupa ei,urcandu-ma in masina in ultima clipa.Ryan accelera masina,intrand in padurea ce se afla in spatele casei.A fugit?Cum naiba a fugit?Astia ce pazesc?Drumul incepuse sa fie din ce in ce mai greu de parcurs cu masina.Ryan a oprit masina,apoi se dadu jos din ea,Roby si cu mine facand la fel.Am inceput sa alergam prin padure,fara sa gasim nimic.La un moment dat ne-am oprit,incercand sa vedem ceva.Un fosnet usor se auzi din dreapta mea.M-am uitat in directia aceea si l-am vazu pe tata cum alerga.Mi-am marit ochii apoi am alergat si eu dupa el,ignorand strigatele lui Ryan.Alergam atat de tare incat imi era frica sa nu ma impiedic de o ramura si sa cad.Ii auzeam strigatele lui Ryan din departare,cred ca nu ma mai vedea.Desi tata avea vreo 45 de ani,alerga destul de repede.Eram un metru in spatele lui.Isi intorase capul si cand ma vazu atat de aproape alerga si mai repede,insa nu vazu radacina copacului din fata lui.Se impiedica si cazu la pamant.Din cauza vitezi ce o aveam,am sarit peste ea,oprindu-ma putin mai departe de el.M-am intors pe calcaie si i-am sarit in spate,punandu.l din nou la pamant.Acesta gemu de durere.Imi era mila de el,dar,in fond,e un nenorocit.

-Ce imi vei face Brittney,ma vei omora?Imi spuse el batjocoritor.Iti vei omora tatal?

-Daca trebuie,da.Ii spun legandu-i mainile la spate cu un nod dublu.

-E mai importanta o misiune decat tatal tau?

-Mi-ai omorat mama!Esti doar un nenoricit.Ii spun legandu-i si picioarele.

-Nt,nt,nu asa se vorbeste cu tatal tau.Omul care te-a crescut.

-Omul care s-a dovedit a fi un nenorocit si un ticalos.Spun si ma ridic de pe el.Ryan!Urlu eu in speranta ca ma va auzi.

-Ce frumos...omorat de propria fiica.Spune el razand.

-Nu te voi omora eu.Ii spun.Ryan!Urlu inca o data.

-Il vei chema pe ala sa ma omoare?Tu m-ai prins,omoarama tu.

-Ryan!Urlu din nou ignorandu-l.

-Mi-am dat seama de ceva.Nu ma voi putea intalni cu mama ta.Ea e in rai,eu ma duc in iad.

-Doamne ajuta.Ii spun,urland din nou dupa Ryan.Doamne,atat de mult m-am departat de el?

-Stii,nu mi-a placut cand am omorat-o pe mama ta.

-Atunci de ce ai omorat-o?Ii spun cu lacrimi in ochi.

-Ma enerva.Spune el dand nonsolant din umeri.Nu mai era ce era o data.Imbatranise si stii cum sunt batrenele,se plangea mereu.Mi-am marit ochii uimita si nervoasa.

-Era batrana?Esti cu cinci ani mai mare ca ea!Avea doar 40 de ani,cum o poti numi batrana?De-asta ai omorat-o?Esti un nenorcit!Urlu la el si fara sa imi dau seama am scos pistolul indreptandu-l spre el.Acesat cand il vazu ranji.

-Bun,pasul unu,bifat.Acum,apasa pe tragaci Brittney.Am strans din ochi.Vrea doar sa ma enerveze ca sa il omor.

-Nu.Ryan!Urlu deja scoasa din sarite.Unde naiba e omul asta?

-Dar stii,cred ca e mai bine ca am omorat-o.Nu prea mai dadeam pe acasa.Statea singura tot timpul.Mi-am strans ochii si mai tare.Vroia sa ma enerveze,si reuseste.

-De ce?O iubeai.Il intreb eu.Tata o iubea foarte mult pe mama,inainte sa implinesc 13 ani,totul mergea perfect in viata noastra.Ei doi se iubeau atat de mult.Tata ii aducea mereu cadouri,o scotea in oras si o rasfata,la fel si pe mine.

-Dupa cum am spus,era batrana si devenise plictisitoare.Statea in casa crosetand sau uitandu-se la seriale.Furia pusese stapanire pe mine.

-Ai omorat-o pentru asta?Ca statea in casa cuminte si croseta?Tip eu la le.De data asta ma enervase al naibiii de tare si daca mai spunea ceva,il impuscam.

-Da.Imi spune ranjind.Nu mai era de nasul meu....oricum,imi gasisem alta.Era tanara,frumoasa....

-Nenorocitule!Cum ai putut?

-Cum se poate.Spune el dand nonsolant din umeri.

-Sper sa putrezesti in iad,nenorocitule!Urlu si fara sa imi dau seama,apas pe tragaci,nimerindu-l direct in cap.In centru,deoarece statea pe burta.Amscapat pistolul din mana,privind terifiata sangele ce curgea din capul tatalui meu.

-Brittney!Am auzit pe cinea tipand si in momentul urmator am fost insfacata in bratele cuiva.

-L-am omorat!Spun eu socata.Mi-am omorat tatal.

-Shh...oricum se intampla asta.Am putut sa deslusesc vocea calma a lui Ryan.Mai multi oameni venisera langa noi,incercuind corpul fara viata al tatalui meu.Roby venise si el,statea langa noi si il privea pe tata,dar nu ii parea rau,desi era seful sau.

*

Ne intorsesem deja acasa.Vorbisem si cu Dan,care se bucura de parca tocmai castigase premiul cel mare la lotto.Ei inca ma gandeam la tata,eram cam socata ca ei il omorasem,dar o merita din plin.A facut-o pe mama sa sufere,trebuia torturat pentru asta.Roby venise si el cu noi.Am aflat ca nu il suporta deloc pe tata si ca il punea sa faca toata treaba.El a ramas sef acum,insa a destramat tot clanul.Niciodata nu a vrut sa intre in clanul asta nenorocit.Am mai aflat si ca el si Ryan s-au certat din cauza ca Roby ,s-a culcat cu fata pe care Ryan o iubea cel mai mult.Cat de ticalos sa fii sa faci asta?Oricum,Roby regreta ca a facut asta,i-ar acum s-au "impacat" intr-un fel.Samira,a plecat si ea acasa,i-a facut placere ca a lucrat cu noi,si spera sa mai lucram.In ciuda tuturor celor intamplate,tinem legatura,si am devenit prietene bune.Eu si Ryan ne intelegem din ce in ce mai bine.Mereu imi demonstreaza cat de mult ma iubeste,si nu exista zi in care sa nu imi faca surprize.

Si inca ceva,am renuntat la FBI,atat Ryan cat si eu.Vrem sa avem o viata linistita,fara sa mai plecam in misiuni si sa ne riscam vietile.Desigur ca Dan nu a fost de-acord deloc,dar nu a avut ce face.Totusi,a spus ca mereu vom ramane preferatii lui.

In minte mereu voi avea imagina tatalui meu mort.Am gasit mormantul mamei,am fost de cateva ori acolo cu Ryan.

Totusi,sunt fericita.Sunt fericita cu Ryan,il iubesc,si ma iubeste,asta e tot ce conteaza.

----------------

NU e ultimul capitol.E penultimul.Ultimul il voi pune maine.Ok,vreau sa va spun ca voi scrie o carte noua.E o carte MULT mai buna decat asta,cu mai multa actiune,si e TOTAL diferita de asta.O voi posta pe 23 decembrie.

Pai,ne auzim maine!