My dear neighbor

Capitolul 2

T:Y/n, ia loc. Trebuie sa vorbin despre ceva important.

Ma asez la masa si astept sa vad ce are de spus tata.

T:Y/n, eu trebuie sa plec in Busan cu niste treba si...incepe el sa spuna dar eu il intrerup.

Eu:Stiu,am aflat azi, pot sa raman singura acasa o zi, nu mor, mai ales ca vine si Yuri ca si parintii ei pleaca.

T:Nu este doar pentru o zi.

Eu:Poftim?spun socata. Atunci o saptamana?

T:Nu y/n, trebuie sa stau acolo 6 luni, la fel si mama ta, avem niste probleme la compania de acolo si trebuie sa le rezolvam pana nu se agraveaza.

Eu nu mai spun nimic si astept sa vad daca mai are ceva de spus.

M(Mama):Y/n, stim ca o sa iti fie greu dar nu avem ce face, si stai linistita, nu vei sta singura. El e Haechan, verisorul tau ce a acceptat sa stea aici in perioada asta, si poti sa iti mai inviti prietenele din cand in cand.

Ma uitam socata la ei. Pe lângă ca ei îmi spun abea acum asta, ma pun sa stau cu un străin în casa timp de 6 luni.

Eu:Ok, inteleg.spun fără sa arat vreo emoție. Eu ma duc sus sa ma schimb, dar când plecați?

T:În seara asta la 8.

Nu mai spun nimic și ma duc în camera mea. Îmi fac un dus răpit și ma îmbrac în ceva lejer. Ma pun în pat atipind.

Ma trezesc și vad ca era deja 7 jumate. Cobor scarile și ii vad pe ai mei pregătiți sa plece.

M:Y/n, noi o sa plecam acum, șoferul a spus ca este mult trafic și nu vrem sa pierdem zborul.

Eu:O sa îmi fie dor de voi.spun apoi ii îmbrățișez.

Aceștia ies și se urca în mașină, departandu-se de casa.

Văzând ca timpul trece repede m-am hotărât sa o astept pe Yuri pe banca din fata casei.

Cum stăteam pe banca îl vad pe dragul meu vecin cum iese din casa.

Am traversat strada și alergat pentru a-l prinde din urma.

Eu:Iti plac plimbările tarzi?

Kv:Ugh, și cine întrea... A, tu ești. Ce cauți aici?

Eu:Scuze ca te-ai mutat fix lângă mine dar mna, nu cred ca e vina mea.

Kv:Bine bine, hai ca ne mai auzim.spune și pleacă cine știe unde.

Cum traversez înapoi pe partea casei mele o zăresc pe Yuri.

O salut și întra în casa.

Eu:Ahh, am uitat sa iti spun ceva. În seara asta nu vom fi singure.spun și ma îndrept spre camera mea, ea fiind în spatele meu.

Y:Parintii tai? Mi se pare normal, totuși tot aici locuiesc și ei.

Eu:A da, încă nu ai aflat, defapt nimeni nu a aflat. Părinții mei sunt plecați pana în Busan pentru câteva luni iar eu am ramas aici cu verișorul meu de care nu știam ca exista, căruia i-am uitat deja numele. Nu pare interesant asa ca nu m-am străduit.

Y:Ok... Am aflat ce s-a întâmplat cu Jennie, trebuie sa ii dau un premiu lui Hae-mi.

Eu:Daca tot aduci în discuție întâmplări de la școală, am aflat ca am un nou vecin. Este înalt cu par brunet și ochi căprui.

Y:Multe indicii ce ma pot duce la jumătate din școală. Spune direct.

Eu:Noul coleg, Kevin. Si sa stii ca nu pare foarte prietenos.