O lumină puternică se apropie de mine. Simt cum inima îmi bate cu putere și corpul meu tremură incontrolabil. O mână îmi strânge brațul și mă trage împotriva curentului, făcându-mă să deschid ochii.
Este totul negru și rece. Aud un glas răgușit și speriat în mintea mea, dar nu văd nimic. Încep să simt din nou și o răsuflare caldă îmi trece peste buze. Deschid ochii, tușind violent și observ un chip străin privindu-mă cu frică.
- Mă auzi? Hei! Ești bine?
Mă las doborâtă de o forța neștiută și las totul să se facă din nou negru. Cad fără voie pe brațele lui, simțind doar o durere puternică în piept.
***
4 ani mai târziu
Las rochia înflorată să danseze în jocul vântului. Mă așez pe o bancă privind locul plin de amintiri. Soarele se ascunde după un nor, în timp ce pescărușii se aud de peste tot. Valurile se sparg încet de mal, compunând o melodie de care mi-a fost dor.
M-am întors, după 4 ani, în această țară. M-am întors acasă. Mi-a lipsit. Nu știu ce m-a făcut să mă reîntorc în locul în care s-a terminat și a început totul. Aici mi-am lăsat sufletul rănit. În valurile mării. Și aici a început noua mea viață.
Îmi lipsesc multe, îmi lipsesc părinții, îmi lipsește dragostea fratelui meu. Acum este un om de afaceri foarte puternic, dar fără suflet. Știu că sufletul lui a murit odată cu părinții noștri. Îmi pare rău că nu l-am putut face să mă iubească, măcar pe mine, ca înainte.
Inspir adânc și las razele slabe de soare să îmi mângâie chipul. Închid ochii și mă bucur de tot ce mă înconjoară. Telefonul îmi vibrează în mână și citesc mesajul. Soțul meu are o surpriză pregătită, în două ore. Zâmbesc fericită și profit de ultimele momente petrecute pe banca aceasta.
Din dreapta mea, aud o voce de băiețel. Îmi întorc privirea spre el și îl văd râzând fericit și alergând prin nisip. Se apropie de banca mea și se oprește. La câțiva pași, în urma lui, se află un chip foarte drag mie.
- Bună, străine! spun cu glas timid către barbatul din fata mea, care se apleacă să își scuture băiatul de tot nisipul de pe pantaloni.
- Bună, frumoaso!
Îi face semn băiatului să plece să se joace cu grijă, apoi se așează lângă mine. Mă privește cu drag și mă sărută ușor pe obraz.
- A trecut ceva, spune el în timp ce dă să își aprindă o țigară. Te deranjează? arată el țigarea, lăsând privirea spre burtica mea.
- Nu. Fumează liniștit, am trecut peste problema mea cu fumul.
- Cum este el? se uită la privirea mea nedumerită și adaugă, soțul tău.
Roșesc timid și îmi intorc privirea spre băiețelul lui.
- Este așa cum mi-ai spus că va fi bărbatul care mă merită. Mă iubește. Enorm. Și îl iubesc, la fel de mult.
- Îmi doream să fii fericită. Îmi doream să fii iubită. Încă din noaptea aia, deși mi-am călcat sufletul în picioare, știam că tu ești menită altcuiva. Oricât te-aș fi iubit, noi doi nu aveam un viitor.
- Ai dreptate, Aris. Îți mulțumesc. Renunțând la mine, mi-ai oferit șansa la fericire. Deși atunci nu te-am înțeles, acum știu că a fost cel mai bine pentru amândoi.
- Ți-am spus că mă vei uita, că va fi altu care îl va ocupa locul.
- Aici greșești. Ți-am zis atunci că nimeni nu îți poate lua locul. Nu te-am uitat. Sunt fericită și îl iubesc mai mult decât pot descrie cuvintele, dar soțul meu nu îți va lua locul. Te iubesc. O voi face toată viața. Pe tine te iubesc într-un mod neînțeles și nici anii, nici toată durerea prin care am trecut, nu au reușit să schimbe asta. Am învățat să trăiesc cu ceea ce am în suflet.
- Dacă pe viitor va exista o șansă pentru noi, ai renunța la tot pentru mine?
- Nu. Nu aș face asta, pentru că nu te iubesc într-un mod romantic, te iubesc ca pe o parte din mine.
Zâmbește trist și mă mângâie pe umăr.
- Cum o cheamă?
- De unde știi că este o ea?
- Pari a fi o mămică de fată, spune atingând încet burtica mea proeminentă.
- Aylin! auzind acest nume scoate un râset scurt. Dar prichindelul? Nu știam că ești căsătorit.
- Nu sunt, Leila. Puștiul a apărut dintr-un accident, pe care a trebuit să mi-l asum. Ayan.
- O iubești pe mama lui?
- O iubesc ca pe o prietenă foarte bună. Mi l-a oferit pe el, micul dar al vieții mele. Mă face fericit. Nu cred că sunt capabil de mai mult de atât. Nu voi iubi niciodată cum o faci tu. Tocmai de asta nu m-aș putea căsători niciodată.
- O vei face într-o zi.
- Doar dacă voi învăța să iubesc. Cum l-ai cunoscut?
- Este o poveste complicată. Și dureroasă.
- Pot face față.
- Nu știu dacă pot eu.
Simt cum lacrimi îmi apar în colțul ochilor, dar îmi reiau starea pozitivă.
- M-a salvat. Când am căzut într-o prăpastie adâncă, a fost singurul care m-a îmbrățișat.
- Poți detalia puțin? Pare că s-au întâmplat multe de când am dispărut.
- In noaptea in care ne-am văzut ultima data, au murit părinții mei. Au avut un accident.
Mă opresc pentru câteva clipe pentru a inspira adânc aerul în piept. Mă liniștesc și continui povestea.
- După câteva săptămâni totul a început să se destrame, inclusiv eu, așa că am încercat să... schimb ceva. Aici. Intr-o noapte. Iar soțul meu, m-a salvat. M-a purtat prin spitale, prin psihologi, prin tratamente, a rămas lângă mine din clipa în care m-a smuls de pe fundul mării. Am plecat în Australia și nu m-am mai întors până ieri.
- Îmi pare rău. Pentru tot.
Mă privește cu milă și regret, lucru care îmi displace profund.
- Să nu îți pară. Acum sunt aici. Sunt foarte bine.
- Sunt fericit pentru tine. Chiar sunt. Uneori mă gândeam, cum ar fi fost să rămân lângă tine, dar nu cred că aș fi reușit să fac pentru tine tot ce a făcut el. Sună egoist, dar cum m-ai iubit tu, nu a mai făcut-o nimeni.
- Da, sună egoist. Și așa ai fost și tu atunci. Oricât m-ai rănit, te-am iertat. Și am continuat să te păstrez în suflet ca un om minunat.
- Ești o femeie minunată, Leila. O femeie pe care nu o voi uita niciodată. Nu ți-am spus-o niciodată, dar vei rămâne în sufletul meu, mereu.
Las capul în jos, zâmbind timid, în timp ce încerc să găsesc ceva în geantă. După câteva secunde reușesc să scot obiectul micuț. Îl întind spre el și îl ia în palmă.
- Ăsta este motivul pentru care mi-ai scris sa ne vedem? spune Aris, privind spre inelul pe care mi l-a pus cândva pe deget.
- Da. Simțeam că este prea prețios să renunț la el pur și simplu. Vreau să îl primești înapoi. Reprezintă o promisiune pe care nu am putut să o respectăm.
- Am înțeles. Mă bucur că voi avea mereu o amintire legată de tine.
Vorbele lui sunt întrerupte de telefonul meu ce sună.
"- Iubito, într-o oră să fii acasă! Nu întârzia!"
Mă ridic încet de pe bancă, privind spre prichindelul lui Aris. Zâmbesc spre el și îi fac cu mâna.
- Eu trebuie să plec, Aris! Mi-a părut bine să ne revedem. Să ai grijă de tine, da?
- Leila, ce a făcut el mai mult decât mine? De ce nu poți renunța la el?
- Ei bine, el m-a învățat să mă iubesc.
CITEȘTI
Învață-mă să mă iubesc
Genç Kurgu"- Ce vrei să fac? îi șoptesc, în timp ce stăteam lipită la pieptul lui. - Nimic. Este prea târziu. - Orice! Voi face orice pentru dragostea ta. Îmi vând și sufletul, orice, doar spune-mi! - Știi, frumoaso, dragostea nu se cumpără. " "Învață-mă să...
