Cartea are nevoie de editare!!! PAUZÃ!
Tânărul Taehyung pãrea un licean obișnuit din toate unghiurile posibile,un adolescent ce gusta din fructul vieții pe zi ce trecea-foarte apreciat de cei din jur,considerat băiatul perfect.
Însã asta era doar ce...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~~~~~∆~~~~~~
Știți acel moment când simțiți cã lumea vă este dată peste cap și cã viața vă destănuie doar popasuri și obsacole ce trebuie ocolite sau cel mai grav;Când fiecare neuron din corpul tău e pe cale sã cedeze și asta din vina stresului acumulat cât și a nervilor ce cu fiecare secundă scursã devenii și mai și.Iar asta se datora unei singure persoane.O persoană care cu ardoare îmi venea sã-i dau cu orice apucam în cap.Așa era specimentul cu pãr brunet și cu colțurile buzelor ridicate mimând un rânjet atât de iritant încât cu greu mã stăpâneam să nu-i înmoi buretele din dreptul tablei direct în gură.
Kim Taehyung!Un individ ciudat a cărei scop era sã tachineze pe toată lumea,în special pe mine care din câte părea devenisem victima lui,în ai suporta toate acțiunile pripite cât și vorbele gândite fãră vreun strop de inteligență.Nu spunea că prost,preferam sã-l numesc idiot,avea prostul obicei de a vorbi într-un fărã oprire iar uneori sã tacã pur și simplu.Dar nu era prost,ce avea el în mintea lui șireatã doar el știa,un lucru ce eu cu ardoare voiam să știu.Aș fi vrut să-i pot citi gândurile sã știu ce gândește,dar asta nu era posibil.Înafară de o expresie inexpresivã și privirea aceia ce mă cerceta cu coada ochiului nu puteam depista nimic.
Își trosnea degetele lungi de-a lungul băncii în continuu,provocând un sunet ce pe mine una mă scotea din minți.Cu obrazul stâng sprijinit în palmã,acesta se lăsã pe o parte continuând de data aceasta a se juca cu pixul, acel sunet sã fie și mai anervant.
Bãiatul ăsta n-avea altceva de făcut?
Mi-am închis cartea forțat provocând un sunet ce-l determină să-și îndrepte privirea spre mine. Rânjea!La naiba chiar și în astfel de momente el se trezea sã se joace cu nervii mei?Pânã la urmă eram la detenție!Și asta din cauza lui.
— Yah Kim Taehyung!M-am ridicat nervoasã din bancă,prihonindu-mă în fața lui.Vei continua sã mã scoți din sărite pe toatã durata acestei zile sau vei face liniște!.
— Și dacã nu vreau?
Acel rânjet....își bătea joc de mine?Am dat sã-i răspund dar acesta se ridică în picioare privindu-mă impunător.Adio tupeu...aveam concepute câteva vorbe dulci la adresa comportamentului lui de babuin,dar tot curajul dispăru,înălțimea lui mã întimida.Eram minion pe langă el,pe când el era ca bradul deasemean prost ca gardul.
— Ce e Na-Eun,ți-a mâncat pisica limba? S-a aplecat spre mine,simțindu-i respirația pe langã ureche.Asta dacã nu o voi face eu! Am tresãrit când mi-am simțit locul de după ureche umed.Tocmai îmi depuse un sărut acolo? M-am îndepãrtat îngrizotită de el,și singurul lucru pe care reușisem sã-l fac fu să-i arunc cu un măr în cap,mãrul ce mă pregăteam să mãnânc dar care acum ateriză în cãpãțâna idiotului ce icnise.
