《Capitolul 7》

66 12 32
                                    

Din perspectiva lui Joel Pimentel

   Imi deschid ochii din cauza sunetului enervant al alarmei. A patra oara in care repetam aceasta joi, după spusele telefonului meu.

   Mi am facut rutina zilnica si am coborat scarile cu grija, luand din nou mingile lui Gabo si bagandu le in buzunarul meu.

-Trebuie sa plec mama, am uitat ca trebuie sa ajung mai devreme la liceu.
-zic iesind din casa.-

Poate daca il faceam pe Erick sa traiasca toata ziua, urma sa trecem in sfarsit la ziua de vineri. Intru repede in liceu si il caut pe holuri.

-Joi fericita, Joel -spune fericit baiatul cu ochii verzi.-

-Joi fericita, Erick. -spun luandu l de mana si tragandu l dupa mine pe hol. Intram in camera omului de serviciu si il trantesc impotriva peretelui.- Am nevoie sa ramai aici toata ziua, bine?

-De ce aici? -sopteste-

-Hmm, e dificil de explicat, m ai crede nebun, la naiba. -mârâi-

-Esti in probleme si ai nevoie de companie? -spune apropiindu se de mine-

-Nu te misca din locul asta Erick, te rog, am nevoie sa ma gandesc.

-Iti dau timp pentru a te gândi. -vad cum se misca din locul unde era-

-Ce faci? -Intreb-

-Caut intrerupatorul, nu vad nimic. -incepe sa atinga peretii cautand intrerupatorul, iar cand aprinde lumina, primesc o mare surpriza.-

-Ce cacat e locul asta? -intreb vazand foarfecele uriase, lopetile si alte unelte.-

-Unde credeai ca suntem? -zambeste-

-In camera omului de serviciu. -spun incet, indepartandu l de obiectele ascutite.-

-Pai nu, suntem in camera gradinarului.

-La naiba. -spun miscandu ma pana la el pentru a l scoate de aici. Atunci bluza mea se prinde in niste tevi de metal ce erau aici.- Serios? -zic frustrat, tragand de bluza.-

-Lasa ma sa te ajut. -spune venind spre mine.-

  Eu am continuat sa trag de bluza, pana cand aceasta s a rupt, făcând o mare gaura in buzunarul meu, lăsând sa cada toate mingile fratelui meu. Erick a calcat pe ele si a inceput sa alunece.

-Erick! -țip încercând sa l prind de mana, dar a fost inutil, Erick a cazut la pamant, lovindu se la cap din cauza impactului.- Ridica te! -spun miscandu l- Erick! -țip-

   M am ridicat in piciare si am incercat sa ma relaxez putin. Mi am inchis ochii si am inceput sa soptesc.

-Bine Joel, trezeste te, ai altă joi in care poti face lucrurile mai bine. Am asteptat sa ma trezesc, dar nu se intampla nimic. -Ce se intampla?- spun privind cadavrul lui Erick de pe podea. Balta de sange imi murdarise adidasii albi. Asta era de rau, trebuia sa ma fi trezit. De ce plangeam? Erick nici nu ma interesa, dar ma durea sa moara.

  M am lipit de perete, lasandu ma sa cad putin cate putin pana am ajuns sa stau jos. Mi am acoperit fața cu palmele si a inceput sa plang.

  Voiam sa ma trezezc, voiam sa fie vineri, nu voiam sa continui sa l vad murind pe Erick. Din fericire niciunul dintre gradinari nu a intrat. Nu stiam cum sa reactionez daca ma gaseau cu un cadavru.

  M am uitat la ceas si era 11:00 PM, am adormit aici. Credeam ca atunci cand ma voi trezi va fi iar joi, dar inca il aveam pe Erick mort langa mine.

  Nu puteam sa l las aici. Stiam ca nimic nu va mai conta urmatoarea zi, dar ceva imi spunea ca nu trebuie să-l las, sau cel putin nu asa.

  Am iesit cu o lopata in mana, trăgând corpul lui Colon pe hol. M am asigurat ca nu era nimeni si m am dus in spatele liceului.

  Am inceput sa sap fara oprire. Nu stiam de unde scoteam atata forta pentru a o face, doar continuam sa sap.

-Ai nevoie de o mana? -zice cineva in spatele meu-

-Pleaca De Jesus. -spun fara sa ma intorc sa l vad si fara a ma opri din săpat.

-Vin in nume de pace. -ascult cum se apropie de mine- haide, te ajut sa i faci mormantul prietenului meu.

-Nici sa nu indraznesti sa l numesti asa. -țip lansandu ma catre el furios, cazand la pamant.- Daca chiar il considerai prietenul tau, nu ii faceai asta!

-El ar fi preferat sa fie mort. -spune cu aceeași intensitate violenta in voce-

-Ce? -intreb aproape plangand-

-Nu ti amintesti tot ce i ai facut? -intreaba- il deranjezi, il insulti, il tratezi mai rau decat ca pe un gunoi, iar eu sunt mereu cel care e acolo pentru el atunci cand are cea mai mare nevoie, tu esti doar un strain.

-M am ridicat in picioare, lasandu l pe Zabdiel sa face aceleași lucru. Am privit corpul lui Erick infasurat intr o patura si n am putut evita sa nu simt vinovatie. Era adevărat, eu ii faceam atata rau pentru distractie, doar pentru a ma face sa ma simt bine.

-Tu poti face asta sa se termine -sopteste aproape de urechea mea-

-Nu stiu ce trebuie sa i zic. -spun disperat- Nu stiu nimic despre asta, continui sa mi spun ca e un vis urat, dar nu e. -Mi am sters lacrimile si am luat iar lopata.- pleaca Zabdiel, te rog.

Am cerut, dar nimeni n a raspuns. M am intors si baiatul inalt acum nu mai era aici.

Dupa ce am terminat de sapat si de ingropat pe Erick, m am asezat langa trunchiul unui copac, observand mormantul.

Mi am scos telefonul si m am uitat la ceas. Mai erau patru minute pana la doisprezece. Mi am inchis iar ochii si am adormit. Cand credeam ca totul se va termina, "Bip-ul" alarmei mele suna ca in fiecare dimineață.

M am spalat si m am imbracat, am iesit din camera si de data asta n am luat mingile, doar le am dat la o parte. Am iesit din casa fara sa i spun mamei si am inceput sa merg, aveam nevoie sa ma relaxez.

Din fericire stiam unde locuia Erick asa ca daca fugeam, cu putin noroc il gaseam inca acasa.

Am sunat la usa si am asteptat sa se deschida. Cateva secunde mai tarziu, o femeie o deschide.

-Buna ziua, numele meu este Joel, sunt prieten cu fiul dumneavoastră. E acasa?

-Sigur, intra, camera lui e sus la dreapta. -spune facandu mi loc sa intru-

-Multumesc -zambesc intrand. Am vazut cum femeia iesea din casa si inchidea usa.-

Am urcat scările si am batut la usa camerei lui.

-Asteapta mama, sunt in boxeri. -țipă din camera-

-Am, sunt eu, Joel. -spun-

-Joel? -intreaba si aud cum se apropie.

Usa se deschide iar eu ma uit la un tablou minunat. Erick cu un prosop in jurul taliei.

-Joel? -intreaba iar- Ăm, nu ma asteptam la vizita ta, haide intra. -se da intr o parte-

-Avem ceva de discutat. -zic intrand-

-Sigur, aseaza te, ma termin de imbracat si ies imediat. -zâmbește, mergand spre baie, presupun.-

-As prefera sa nu te miști de aici. -zic mergand spre el- trebuie sa ti salvez viata.

Joi ▪︎Joerick▪︎Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum