Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

2

Imediat ce termin de scris, îmi întind corpul, copleșită de efortul intelectual pe care tocmai îl depusem în terminarea eseului.

-Am scris câteva ore bune la el... sper să merite.

Își spune fata sprijindu-si capul de capătul biroului căzând pradă gândurilor.

Și fără a-și da seama, aceasta adoarme imediat, petrecându-și restul nopții întinsă în ultimele poziții, peste tot de-a lungul biroului.

Razele de lumină se strecurau cu ușurință printre draperiile abia trase ale camerei reflectându-se asupra feței adormite a Yoney care se trezește imediat speriată.

-Alarma!
-Vai!.... nu a sunat alarma?

Strigă fata uitându-se la ceas fiind în mare întârziere deja.

-De ce mi se întâmplă asta fix astăzi?

Continuă șatena îmbrăcându-se rapid gata de plecare.

Privesc ecranul telefonului care indica 5% baterie și o mulțime de mesaje de la Seo Jin.

- Nici măcar nu mi-am pus telefonul la încărcat?

Întreabă fata pe un ton ușor nervos.

În lipsă de orice altă variantă, se calmează rapid strângându-și restul obiectelor. Spera să prindă măcar a doua oră fără să se facă de râs.

Iar cu acest gând în minte, iese din casă mai mult alergând.

Ajunsă în fața liceului observ profesorul de matematică pedepsind niște elevi, exact lângă poarta principală.

- Ahh, ce mă fac?
- Dacă intru acum va crede că încercam să chiulesc.

Își spune fata deja foarte stresată de situație.

Brusc senzația unei palme poziționate pe umărul fetei o face să își piardă echilibrul, astfel întorcându-se în spre persoana în cauză.

S.Y:- Seo Jyn?

Întreabă fata total surprinsă de prezența prietenei sale.

S.J:- Daa
- Cine altcineva să fie?

Întreabă fata ironică, observând chipul dezamăgit al prietenei sale.

S.J:- Stai.... sperai cumva să fie băiatul misterios de ieri?

Întreabă Seo Jyn în hohote de râs.

Yona doar se uită în pământ fără să recunoască că de fapt chiar asta spera.

S.Y:- Oricum nu contează. Cum intrăm în liceu dacă profesorul e chiar în fața porții?

Întreabă fata gesticulând în spre profesor, ușor supărată.

S.J:- Stai calmă, am un plan.
- Știam că nu o să te descurci singură, norocul tău că te-am așteptat.

Răspunde Seo Jyn încântată de ideea ei ocolind curtea scolii până la terenul de sport, unde împreună cu Song Yona reușește să sară peste gard.

S.Y:- Nu a fost prea ușor?

- Dacă ne-a văzut cineva și vom avea probleme?

Se panichează rapid Song Yona.

S.J:- Stai calmă nu ne-a văzut nime...ni.

Răspunde fata cu jumătate de gură fiind distrasă de singura persoană de pe terenul de sport.

Yona se întoarce si ea brusc spre aceeași persoană inima înghețându-i într-o secundă.

Pe una dintre băncile terenului se afla un băiat acoperit cu un hanorac ce le privea vizibil confuz.

S.Y:- Știam eu că nu e o idee bună. Cine e ăla?

Întreabă șatena agitată, lovindu-și prietena în mod repetat.

Seo Jyn nici nu apucă să îi răspundă, că băiatul se ridică de pe bancă pentru a se apropia.

Atmosfera era măcinătoare. Practic își așteptau sentința. Și totuși ambele erau încă nemișcate.

Curiozitatea se risipește repede, întrucât băiatul se oprește la puțină distanță de cele două prinzând de materialul negru al hanoracului.

Iar cu o simplă mișcare își retrage gluga acestuia, dezvaluidu-și chipul ușor cunoscut celor două.

Era același băiat pe care îl întâlnise după ore. Situația jenantă o determină pe șatenă să își piardă echilibrul propriilor picioare fiind acum sprijinită de Seo Jin.

Îl privea cu atât de multă curiozitate și admirație încât aproape îi dăduse lacrimile.

Însă contactul vizual nu durează mult, întrucât, de nicăieri întreaga echipă de baschet începea să apară, urmată de profesorul de sport.

La vederea acestora, Yona își revine in fire căutând vizual orice cale de scăpare. Dacă le-ar fi văzut și ei, atunci cu siguranță ar fi avut mari probleme. Și nu și-ar mai îndrepta media la fizică pe întregul an.

Înțelegând rapid gravitatea situației, brunetul le trage pe amândouă în vestiarul băieților indicându-le să păstreze liniștea.

Acesta stătea în tocul ușii asigurându-se că nu se apropia nimeni. Însă arăta ireal de bine. Simplul fapt că o ajuta din nou o impresiona cu ușurință.

Acest băiat era într-adevăr cel mai amabil și drăguț tip pe care îl întâlnise vreodată.

Tocmai o salvase pe ea si pe prietena ei din mari probleme fără ca măcar să le cunoască.

Momentul însă se dovedi a fi scurt, dat fiind că brunetul, le semnalează fetelor drum liber, având să părăsească vestiarul cât mai repede.

Yona se ridică sustrasă de prietena ei, încă privind vrăjită în direcția brunetului. Acesta doar îi zâmbea amuzat de întâlnirea lor ironică privind cum se îndepărtau grăbite.

Asta era soarta, gândea șatena în mintea ei. Cu siguranță își găsise următorul proiect. Iar titlul acestuia va fi "Iubirea dintre Yona și....". Trebuia doar să afle mai multe despre el, mai ales numele.