Joi ▪︎Joerick▪︎

《Capitolul 8》

  Din perpectiva lui Joel Pimentel.

-Lasa ma sa vad daca am inteles... Au! -se plange-

-Ce se intampla? Te strange? -intreb privindu l-

-Doar putin, imi rănește încheieturile. -spune încet-

-Bine, cred ca am strans prea tare franghia. -spun slabind putin nodul de la maini-

-Bine, ai repetat joia asta patru...

-Cinci. -il corectez-

-Da, cinci, ai repetat joia asta de cinci ori si toate se termina la fel, cu moartea mea. Chiar te astepti ca eu sa cred asta?

-Nu ma intereseaza daca crezi sau nu -spun asezandu ma in pat in fata lui-

-Si vrei sa ma ti in viata... legandu ma de un scaun? -intreaba ridicandu si o spranceana-

-Asa n o sa faci chestii stupide. O sa traiesti si in sfarsit o sa putem avea o frumoasa si insorita vineri. Ce zici? -intreb-

-Tot ce trebuie sa fac e sa ma mentin viu urmatoarele 24 de ore?

-Doar pana la miezul nopții. -ma ridic in picioare.-

-Nu pare asa greu. Si eu ce câștig?

-Nu stiu, faptul ca traiesti nu e suficient? -imi dau ochii peste cap si ies din camera-

-Stai? Unde mergi? -țipă- mama mi a lasat ceva de care sa ma ocup in buc...

  Ies din casa lui Erick si respir putin ușurat, inchis in camera fara sa se poata răni era ceea ce trebuia sa fac acum trei joi. Merg la liceu sa am niste ore normale, fara preocupări.

Din perpectiva lui Erick Brian Colon

-Douăzeci de elefanti se leganau, pe o pânză de păianjenn, si pentru ca nu se rupea, au mai chemat un elefant. -cant de cinci minute fara sa stiu ce sa fac.-

  M am uitat prin toate părțile camerei mele. Observam ca erau locuri murdare, tapetul se dezlipea in unele parti de pe perete, si alte lucruri carora nu le acordam importanta, pana acum.

-Ar fi trebuit sa l intreb ce fac daca vreau sa merg la baie sau sa ma scarpin. -spun miscardu ma-

Dintr o data un miros destul de ciudat ajunge la nasul meu.

Din perpectiva autorului

  Joel intra in liceu cu un zambet si merge pana in clasa, unde il astepta Zabdiel sprijinit de usa acesteia.

-Joi fericita, Zabdiel. -spune cu un zambet de la o ureche la alta-

-Cate stii despre chimie? -intreaba baiatul-

-Depinde de ce tema. -raspunde-

-Crezi ca uleiul ale proprietati de combustie? -intreaba-

-Nu stiu, poate, sau poate ca nu, niciodată nu mi am pus intrebarea asta. De ce?

-Bine, sunt persoane care au experimentat fenomenul asta. Cand prepari ceva cu ulei in cuptor, acesta poate lua foc. Ceea ce pentru unii nu e mare lucru, dar... pentru altii e? -intreaba zambind- s au facut multe accidente cu tipul asta de situatii. Lumea intra in panica si toarna apa fara sa stie ca focul e momentan.

-Si ideea e ca?

-Stii ca mama lui Erick prepara in fiecare joi lasagna? E putin distrasa si dupa ce ii face micul dejun fiului sau, lasa cuptorul aprins. Uneori e grabita sa nu ajunga tarziu la munca asa ca ii cere lui Erick sa verifice bucataria ininte de a pleca. Lucru ce nu poate face azi, pentru ca l ai legat de un scaun.

-Ce e de rau in asta? -intreaba fara sa inteleaga.- E doar ulei, Erick e in camera lui, nu e in pericol.

-Normal ca nu, nu e posinil ca ceva asa sa creeze un incendiu. Evident, atat timp cat nu esti sub o vraja si moartea încearcă sa l ia pe Erick in orice moment. Atunci se poate intampla, chiar si ca Erick sa se înece cu propria limba.

-La naiba. -maraie cretul iesind repede din liceu.-

  Fuge pana la casa baiatului cu ochii verzi, auzind sirenele in departare. Existau 3 obtiuni: ambulantă, patrula de poliție sau pompieri. Niciuna nu era de bine. A vazut trecand pe langa el un camion cu pompieri cu sirena pornita. Mergea in directia casei lui Erick.

-La naiba, la naiba, la naiba -spune speriat-

  Cand a ajuns la casa celui mic, aceasta ardea in flacari. Din interior se auzeau strigate. Era Erick, strigand "ajutor"

  Nu s a gandit de doua ori si a intrat in casa fara sa asculte ce ii spuneau pompierii. A trecut pe langa flacari fara sa l intereseze nimic si a urcat scarile. Cand intra in camera vede cum Erick era inconjurat de flacari.

-Joel, ajuta ma, te rog! -tipa plângând cand il vede pe baiat in ușa-

-Vin cu ajutor! -spune vazand ca nu poate stinge focul din camera.-

-Nu ma lasa singur, te rog, ai jurat ca ma vei salva -roaga speriat- ma doare!

-O s o fac, Erick. -spune plin de frica. Nu știa cum sa ajunga la el fara sa se arda.

  Si a strâns pumnii si si a facut curaj, sarind in fracari. Vede cum hainele celui mic erau in flacari, Erick se ardea numai din vina lui. Nu trebuia sa l lase singur.

-Acum sunt aici. -zice dezlegandu l, simtind cum flacarile ii incalzeau hainele, unele dintre ele atingandu l si iritandu i pielea.

   Dupa ce l dezleagă, il scoate afara in bratele sale.

-Iarta ma, te rog -spune cretul plangand- eu doar voiam sa te salvez.

-Nu plange -incearca sa zâmbească- m ai salvat, esti eroul meu.

-Esti bine? -intreaba luandu l de mana.-

-Te iubesc, Joel. -sopteste înainte sa inchida ochii.-

-Erick, eu... -isi închide ochii, lasand mai multe lacrimi sa i cada- si eu te iu...

  "Bip-ul" alarmei lui Joel sună ca in fiecare dimineata.