Joi ▪︎Joerick▪︎

《Capitolul 9》

Din perspectiva lui Joel Pimentel.

   Eram aici din nou. Un miros oribil de bacon ajunge la nasul meu si ma face sa vreau sa vomit de scarba.

-Joel, iubire coboara sa mananci. -țipă mama de jos-

-Lasa ma in pace! -țip nervos-

-Joel Pimentel de Leon, ori cobori tu, ori urc eu. -spune amenințandu ma-

-Vreau sa te vad incercand. -o provoc, invelindu ma mai bine-

-Nu ma provoca Joel -raspunde urcand scarile rapid.-

Cretul nu raspunde si mama lui deschide larg usa.

-Mama! -țipă cand o vede aproape- Ma simt rau, nu vreau sa merg la scoala.

-Trebuia sa mi spui inainte sa mi vorbesti asa. -spune- deci nu cobori sa manânci? Ti am facut mancarea preferata.

-Nu vreau mancare.

-Bine, iti fac un ceai si il sun pe Richard sa vina sa te vada dupa scoala, ca sa nu fi singur.

-Mersi mama.

  Iese din camera iar eu imi mut privirea spre tavan. Deja eram obosit de toate nebuniile care se intamplau, nu ma interesa daca ramaneam in pat o infinitate de joi.

-Te dai batut? -intreaba cineva-

-Cacat! -țip, acoperindu mi gura- Cum cacat ai intrat in casa mea, Zabdiel?

-Sunt un vrajitor, pot sa apar si sa dispar unde vreau. -zambeste- Deja ai renuntat?

-Ce rost are? Nu pot sa l ajut pe Erick. -ma acopar cu patura-

-Acum putin timp erai gata sa i spui ca l iubesti. Trebuie sa ti spun ca m ai surprins.

-Doar am zis ce un baiat pe moarte voia sa auda, nu a insemnat nimic. -justific- i am cerut scuze, ai zis ca daca o fac n o sa mi mearga rau.

-Asta era inainte sa cazi intr o infinitate de joi. Cuvantul asta nu mai inseamna nimic acum.

-Te urasc. -spun- Acum pleaca si lasa ma sa ma bucur de a șasea joi.

-O sa facem o săptămână. Nimeni n a durat atat fara sa rupa vraja, trebuie sa ti spun ca esti un idiot.

-Pleaca! -strig aruncând patura spre el, aceasta cazand pe jos, el deja nu mai era.-

-Chiar ca esti nebun. -spune Gabo stand in usa.-

-Ce? -intreb-

-Vorbeai singur. -zâmbește-

-Nu te au invatat sa bati la usa? -schimb subiectul. Imi era rusine pentru scena de nebunie avută in fața fratelui meu.- Ce vrei? -intreb cand vad ca nu raspunde-

-Nimic, doar mergeam in camera mea si te am auzit țipand. Pa nebunule. -iese din camera mea-

   Din perpectiva autorului.

   Joel se aseaza pe spate, punându si o perna pe fata si apasand. Incerca sa se sinucida. Isi da seama cat e de stupid si ofteaza.

  Isi inchide ochii. Nu voia sa mai stie nimic despre joi, si dormitul era cea mai buna optiune pentru a uita lucrurile.

"Joel" asculta o voce inceata. "Joel" se aude iar.

-Joel, trezeste te! -țipă vocea de data asta-

-Ce e? -intreaba trezindu se- Ce zi e?

-Joi?! -raspunde cel mic, Gabo.- Lasa prostiile, ai un vizitator.

-Sigur Richard, mama mi a zis ca il suna. -sopteste.-

-Nu e Richard, e alt baiat.

-Alt baiat? -intreaba ganditor- Bine, spune i sa intre si nu mi mai asculta conversațiile, ai inteles?

-Nu ti ascult conversațiile -raspunde ridicându se- cel putin nu pe cele plictisitoare. -fuge-

  Joel isi da ochii peste cap si asculta pasi apropiindu se de camera lui. Usa se deschide si simte cum inima aproape ii sare din piept cand vede despre cine era vorba.

-Erick? Ce faci aici? -intreaba nervos-

-Buna Joey. -raspunde dragut (ca el, evident)- Richard mi a zis ca esti bolnav si daca ii pot face favoarea sa vin la tine, el are niste treaba foarte importanta.

-Ah, bine, mersi. -spune cretul-

-Mi am luat libertatea de a ti prepara ciocolata calda. Poate chiar cea mai buna. Nu vreau sa ma laud, dar fac cea mai buna ciocolata cu lapte din oras. Te asigur ca maine o sa fi ca nou. -spune repede, scotand un termos din ghiozdanul lui.-

-Ow -obrajii lui s au facut rosii- Mersi, Erick, dar nu trebuia sa te deranjezi.

-Nu e niciun deranj, imi place sa am grija de oameni.

  Joel zambeste la auzul comentariului sau si trage o mare bucata de aer. Se da intr o parte a patului si loveste usor spatiul gol.

-Haide, aseaza te. -ii cere-

   Erick merge pana la patul lui Joel si ia loc unde cel mare i a facut spatiu. Isi lasa ghiozdanul pe jos si desface termosul.

-Sigur esti bolnav? Sau e doar un pretext ca sa nu mergi la scoala? -ii da bautura-

-Adevarul e ca sunt foarte bolnav. -tuseste- am o raceala oribila.

   Erick zâmbește pentru faptul ca Joel era un mincinos oribil.

-Trebuie sa zic ca arati bine. -isi lasa privirea in jos.- De fapt, arati excelent.

   Joel ia o gura din bautura si dupa zambeste. Erick avea dreptate in multe chestii: numarul unu, ciocolata lui chiar era delicioasă, putea chiar sa spuna ca e mai buna decat cea facuta de mama lui, iar numărul doi, a fost doar un pretext ca sa nu mearga la scoala.

-Esti nervos? -întreabă cretul vazand corpul încordat al celui mic.-

-Evident. -rade- sunt in patul tau.

-Da, dar esti in el asezat si imbracat, stai linistit. -rade incet- A fost delicios. -spune dandu i termosul gol celui mic-

-Ti am zis.

-Vino, hai sa vedem un film. -cere ridicând patura, dandu i de inteles lui Erick ca voia ca si el sa se acopere cu ea.-

   Nervii celui mic cresc cand vede ca Joel era in boxeri. S a bagat sub patura, iar Joel a pus un film pe Netflix.

  Creditele filmului începuseră, cu siguranță asta era cea mai plictusitoare parte. Au vazut in jur de patru filme, deja era noapte.

   Erick statea la pieptul celui mare, amandoi dormind, iar bratele lui Joel ii inconjurau corpul. Parea o imagine draguta de cuplu.

   Joel se misca putin, cascand. Il vede pe Erick la pieptul lui si zambeste, era chiar comod. Isi ia telefonul si se uita la ora: Joi-11:58 PM.

-Hei, micuț hărțuitor. -sopteste Joel, miscandu l pe cel mic- Erick? -il misca mai tare-

   Frica incepuse sa l invadeze. Ce se intampla? De ce nu se trezea? I a cautat pulsul si cand si a dat seama ce s a intamplat, si a inchis ochii, lasand o lacrima sa cada.

   Erick a murit din nou in brațele lui. Atunci "Bip-ul" alarmei lui Joel sună ca in fiecare dimineață.