Critici

Dacă mâine n-ai mai fi...

Titlu: Dacă mâine n-ai mai fi...
Autor: Nevera_Simone
Stare: Nefinalizată
Gen: Romance
Critic: @IoanaOficial

Titlul

     Îmi place, mă atrage prin simplul fapt fiindcă mă gândesc la consecințele lui. ,,Dacă mâine n-ai mai fi'' îmi sună de parcă acum aș avea pe cineva, iar mâine l-aș pierde, transmite o aură ușoară de tristețe, de sacrificii, dar în adevăratul sens al iubirii.

Coperta

     Nu e rea, denotă puțină atenție prin simplitatea pe care o are, nu este încărcată încât să nu se înțeleagă nimic. Apreciez simplitatea, însă uneori nu este suficientă, mai ales la copertă, care este vitală pe wattpad. Aici mă refer la imagine, ceea ce îți oferă ea, deoarece acea ilustrație trebuie să îți stârnească imaginația și totodată să prindă viață odată ce ți-ai aruncat privirea asupra ei.

Descrierea

     Oferă detalii suficiente, mai pe scurt ideea în sine a cărții, modul transpus este unul frumos, o latură ce este menită să îndemne cititorul, pentru a pătrunde în universul poveștii create de tine.
După ce termini de scris, citește cu voce tare, unele lucruri nu se pot lega dacă îți scapă câteva virgule. Iar pentru a arăta mai estetic, paragrafele au nevoie de alineate.

Conținutul

     Un început bun, ai prezentat frumos axându-te pe viața ei, ceea ce îi place, ceea ce îndrăgește. O viață tristă, dar cu o lumină aparte când îi ajută pe cei în nevoie, fiind aproape de cei mici, pentru alinare, pe când ea nu a avut parte de aceste lucruri.

     Continuând lectura am început să văd, să simt, să trăiesc prin Mira, am rămas plăcut surprinsă de apariția lui Araon, poate a fost cam bruscă și neașteptată, iar emoțiile de început par un pic clișeice, este puțin ciudat să te acomodezi atât de rapid de cineva, însă asemenea întâmplări există, ceea ce contează este înțelesul poveștii, miezul ei și oportunitățile pe care ți le arată.

     Evoluția de la fiecare capitol se vede suficient de clar, înțeleg că ai pus accent pe latura interioară a personajelor. Ceea ce gândesc, ce simt, ce vor, doar că în interiorul lor, acolo este flacăra ce arde și are la bază dezbaterea adevăratelor trăiri și luarea deciziilor importante, dar totodată și a stresului ce îi macină. Relația lor se construiește treptat după cum observ, unele lucruri și gesturi mi se par prea rapide, mai ales că nu au avut timp pentru a se cunoaște mai bine, dar admir atracția ce revelează între cei doi.

     Apreciez faptul că ai dat nume capitolelor, le oferă farmec și nu îndepărtează cititorul de universul creat, ci mai mult îl apropie, îl menține pe linia de plutire. La începutul fiecăruia ai pus câte o scrisoare, ce mă emoționează prin simpla atingere a sentimentelor puse cu atât de mult drag, simți și scrii, iar rezultatul acestora iese minunat.

     Folosești alineate și linia de dialog, ceea ce este bine din punct de vedere estetic al unei cărți, doar încearcă să eviți paragrafele foarte lungi care îngreunează cititorul în a-și menține privirea asupra textului. La început de prolog ai un spațiu lipsă între dialoguri, ce pare puțin încărcat, probabil ți-a scăpat.

     Atunci când într-un paragraf se repetă același cuvinte nu sună atât de bine, chiar dacă sunt nume, încearcă să eviți repetițiile. Ai fi putut reduce partea în care spuneai că ,,a cărei educatoare era chiar Mira'', cred că se poate deduce ușor că ea este de fapt educatoarea. Sunt doar câteva virgule lipsă prin unele zone, însă când scrii, cred că ideile te acaparează cu totul.
Ai mici greșeli de tastare sau probabil o fi de la autocorectarea textului, dar toată lumea mai întâmpină astfel de probleme. Bineînțeles, acestea se pot remedia, având mai mare atenție pe viitor.

     Și ai grijă la formulări, deoarece poziția în care așezi anumite cuvinte poate ieși diferită față de cea pe care o ai. De exemplu: ,, — Îmi pare rău doamna, voiam doar unul.'' Îi zâmbi copilul inocent.'' aici dacă ai vrut să pui în evidență zâmbetul inocent al copilului ar fi trebuit ,,îi zâmbi inocent copilul'', puteai continua cu literă mică în continuare, deoarece acest lucru nu mai face parte din ceea ce spune personajul.

     Sau aici: ,,Punând în balanță viața grea pe care femeia o dusese și sufletul ei ce părea a emana lumină până și cele mai întunecate încăperi'' ar fi trebuit ,,în cele mai întunecate încăperi'' sau ,,celei mai întunecate încăperi''. Precum și: ,,Această atitudine o făcuseră să se împrietenească cu Alma.'' ar fi trebuit ,,o făcuse''. Mai sunt câteva astfel de scăpări prin lucrarea ta, trebuie doar să recitești capitolele înainte să le postezi, chiar de mai multe ori dacă este cazul. Nu te grăbi, încet și cu răbdare ies lucrurile cum îți dorești.

Concluzia

     Lucrarea ta este una frumoasă, cu un limbaj poetic și bine gândit, chiar dacă este la început și sunt doar patru capitole, relația dintre personaje a evoluat, poate puțin grăbit, dar într-un sens bun. Trebuie doar să ai mai multă grijă la eventualele greșeli ce se strecoară în text neobservate, la fel și la formulări, mare atenție dacă dorești să îți iasă exprimarea corectă.
Din punct de vedere al ideii, poate pare puțin clișeică la început, însă până la urmă majoritatea pornim de la un punct comun, însă ce ne diferențiază este parcursul poveștii.

     Chiar mi-a plăcut lucrarea ta, a fost o plăcere să o citesc și să o descopăr. Cu mare drag o voi citi în continuare pentru a vedea evoluția ei.

     Nota pe care ți-o ofer este 9, însă acest lucru nu trebuie să te descurajeze. Chiar te încurajez să scrii mai departe, nimeni nu s-a născut învățat, dar toată lumea are șansa să evolueze.

Plata constă în follow permanent grupului și o părere sinceră din care să reiasă că ai citit prologul cărții mele ,,Vorbește-mi cu sufletul''.