Joi ▪︎Joerick▪︎

《Capitolul 12》

Din perspectiva lui Joel Pimentel.

   Nu m am plans pentru sunetul insuportanil, ci din contra, era o nouă oportunitate ca sa ies din coșmarul asta si sa fac bine lucrurile cu Erick.

   M am dat jos din pat si am intrat in baie, urma sa fie o zi buna. Dupa ce termin dusul, merg spre oglindă. Imi trec mana peste cristalul umed si zambesc.

-Esti perfect, Joel Pimentel. -spun cum obișnuiam sa spun in fiecare dimineata.

   Ma imbrac si mi bag cateva lucruri in ghiozdan, apoi cobor scarile evitand mingile fratelui meu.

-O sa iau masina, mama. -spun apropiindu ma de ea, lasandu i un sarut pe obraz-

-Cineva s a trezit bine? -intreaba zambind-

   Nu i raspund si ma duc spre frigider sa scot cateva chestii.

-Ce fata ti a furat inima? -intraba încrucișandu si mainile-

  Eu doar am zambit si mi am lasat privirea in jos cu obrajii rosii din cauza momentului. Imi musc buza de jos si iau o gura de aer.

-Nu e o fata, mama. -zic ducându ma in fata ei, luandu i mainile in ale mele- Poate dupa iti pot prezenta un iubit.

-Stai, ce? -imi strange mainile- trebuie sa vorbim despre asta, tânărule. -se incrunta-

-Doar am nevoie sa mi zici ca trebuie sa mi urmez inima fara sa conteze ce spun ceilalti. Am nevoie sa mi spui ca iubirea e iubire, de asta am nevoie mama.

   Imi duce o mana la gura. Stiam ca zambea, o cunosteam, vedeam fericirea in ochii ei. Fara sa vrea o lacrima iese din ochii sai si mi ia iar mainile într ale sale.

-Joel... Vreau sa ti urmezi inima, fara sa te intereseze ce spun sau gandesc despre tine. Tot ce vreau e sa ti invingi fricile pentru ca fericirea e fericire, fara sa conteze daca e fata sau baiat. Te iubesc, fiule. -ma ia in brate-

   Dupa ceva timp, ne despartim zambind. Ies din casa cu o punga cu mancare, ma urc in masina si ma privesc in oglinda.

-Sunt perfect. -spun iar punându mi ochelarii de soare.-

   Pornesc masina si conduc pana la scoala, pentru a l lua pe Erick.

-Crezi ca e asa usor? -intreaba Zabdiel din spatele meu- Crezi ca doar daca ti spui in fata oglinzii o sa se adevereasca?

-Nu mi strica ziua Zabdiel, te rog. -raspund fara sa mi îndepărtez privirea de la drum.- Pleacă! -marai, prezenta lui ma enerva.-

-Crezi ca totul e bine? O dai in bara iar si iar, dar te bucuri cand moare pentru ca stii ca memoria lui se reseteaza si gata, totul uitat si o poti da in bara din nou. Deja esti vrajit de mult timp si s ar putea sa inceapa sa si aminteasca lucruri de zilele trecute. Stii ce s ar intampla in capul lui? Fara sa mai spun ca te ar urî pentru tot ce i ai făcut.

-Pleacă Zabdiel, nu mi strica ziua, nu vreau sa ti ascult idiotenile. O sa ti rup vraja patetica si gata, acum pleaca din masina mea.

   N am primit raspuns, Zabdiel disparuse. Ajung la liceu si nici nu parchez bine masina, doar intru repede in cautarea hărțuitorului sau.

-Joi fericita, Joel. -ma saluta el-

-Buna Erick -zambesc- Sa mergem! -il iau de maneca si l scot din liceu-

-Stai, unde mergem? -întreabă-

-Doar vino. N ai incredere in mine? -intreb zambind-

-Avem ore Joel -spune incet, lasandu si capul in jos. Uitasem ca e un tocilar fara viata.-

-N o sa se intample nimic important, profesoara o sa zica "Mi ar placea ca fiecare sa zica un secret pe care vor sa l împărtășească" -ii imit vocea-

-De unde stii? -spune razand scurt-

-Vin din viitor -glumesc- Deci, vii?

   Nu răspunde si doar se opreste, fara sa spuna nimic, jucandu se cu mainile lui.

-De ce nu iti iei un moment mintea de la scoala? -intreb apropiindu ma de el-

-De ce imi vorbesti? -șoptește- De obicei eu eram cel care iti cerea lucruri de genul, nu tu.

-Bine, mi au placut poemele tale si am vrut sa i dau o oportunitate baiatului care le scria.

-Ai pierdut un pariu, nu? Iar pedeapsa e sa ma inviti sa iesim.

-Erick, nu te subaprecia, vreau sa petrec timp cu tine. -il iau de mana- vii sau nu?

   Isi lasa iar privirea in jos si zambeste aproband. Mergem până la masina,  ii deschid poarta pentru a intra, apoi inconjur masina pentru a intra si eu.

   Pe parcursul drumului mi am dat seama de starea de nervozitate a celui mic.

-Totul bine cu tine?

-Da, de ce nu ar fi?

-In mod normal esti un baiat foarte zambitor, acum pare ca ai tristețea lipită pe fata.

-M ai descoprit. -rade- e doar ca am avut vise ciudate. In dimineata asta m am trezit tipand o fraza pe care nu mi o pot scoate din cap. In vis imi simteam pielea arzând, ca si cum as fi luat foc. Parea asa adevărat...

-Ce fraza, Erick?

-"Nu ma lasa singur te rog, ai jurat ca ma vei salva." Si imi amintesc ca i o spuneam cuiva. Nu ma puteam misca, ca si cum as fi fost legat de ceva. Era oribil. -suspira-

-Oh, Erick... -ma inclin si l îmbrățișez-

-Mereu m am temut sa nu raman singur, nu mi place ca oamenii sa ma abandoneze. -spune udandu mi bluza-

-Acum nu mai esti singur bebe, acum esti cu mine si iti jur ca n o sa te mai las. -promit închizându mi ochii strans, ma durea inima pentru el.

   Stiam ca a fost numai vina mea. Acum înțelegeam la ce se referea Zabdiel, Erick incepea sa si aminteasca.

-Acum vreau sa nu mai plangi, sa ti stergi lacrimile si sa ti pui zambetul frumos, bine? Faci asta pentru mine?

-O sa incerc, doar pentru ca mi-o ceri tu. -raspunde zambind-