Sa trezit parcă alene dintr-un coșmar ușor plăcut în care demonii se adunau într-un cerc părintesc, și se simțea iubit întâia oară de un chip familiar căci a mai fost în iad și a mai mers pe drumuri și alei, sa mai jucat cu demoni când era mic și asculta durerea lumii vii dar a plecat din iad și a păstrat o așchie de ură în suflet. Acum se împlinesc 10 ani de când trăiește printre noi iar sufletul lui e negru și arde în furie, ochii îi sunt goi și lăcrimează sânge... E distrus dar tot se zbate așteptând iubirea dar sufletul încet se arde sfâșiind gândirea și pășește irațional înspre valuri de durere. A căzut și râde depresiv, visul lui de a fi fericit sa înecat într-un ocean de groază.
