Ecoul Iubirii

Capitolul 17

CHAPTER 17

               
               "Greșelile inseamna

                          oportunitatea de a fi
                
                        creativ"

                                       -Chapman
                              
                                                  Kelley

Ajunsesem acasa într-un târziu, iar după un dus fierbinte ce imi relaxase fiecare mușchi încordat, alesesem sa imi fac bagajul.

Pusesem in el doar câteva haine necesare si produse de îngrijire, deoarece nu aveam de gand sa petrec mult timp in Londra, tara ce imi adusese multe dezamăgiri.

Oftasem prelung atunci când închisesem fermoarul trolerului,  setandu-mi alarma pentru ora 5 dimineața și scufundandu-ma sub răceala plapumei.

7 ore mai târziu, alarma suna neîncetat. Ma ridicasem pentru a o opri, insfacand halatul de pe marginea patului și indreptandu-ma spre dus unde aveam sa imi termin pregătirea.

Ma imbracasem cu o pereche de pantaloni de trening gri si un tricou roșu simplu, pe care îl legasem la mijloc si imi prinsesem parul într-o coamă roșcată.

Privisem ceasul si observasem ca mai aveam 15 minute pana la aparitia lui Adam, așadar alesesem sa ma îndrept spre camera tatei pentru a imi lua la revedere de la el.

Il găsisem scufundat în salteaua moale a patului si decisesem sa nu il trezesc pentru ca merita odihnă dupa tot stresul acumulat in ultima perioadă.

Ii lăsasem un bilet in care ii spusesem totul, deoarece aseară nu avusesem timp sa o fac si terminasem cu un "sună-mă când te trezesti".

Imi luasem trolerul, simțind un disconfort la nivelul pieptului aducandu-mi aminte de mutarile dese ce incepusera la scurt timp dupa moartea mamei.

Coborasem scările si de îndată ce imi incaltasem perechea de adidași roșii,ieșisem pe usa si o închisesem cu cheia.

Il găsisem pe Adam in fata casei, sprijinit de masina si fumand relaxat o țigară, mascand cu ușurință orice urmă de oboseala sub ochelarii sai fumurii.

Imi luase trolerul din mana si il așezase in portbagaj langa al sau, sarutandu-ma cast pe buze si deschizându-mi portiera.

Il analizasem in timp ce făcea ocolul mașinii si observasem ca ne asortasem.

Purtam amândoi pantaloni de trening gri, doar ca el optase pentru un hanorac roșu, în loc de tricou. Chiar si adidasii noștrii se asortau, fiind de altfel roșii.

- Pregătită? Tăiase Adam liniștea dupa cateva minute de când pornise masina. Nu ma privise, fiind concentrat la drum si ocolind cu ușurință fiecare masina ce ii stătea în cale.

Nu erau multe, dar chiar si asa preferă să le întreacă decât să stea în spatele lor, așteptând să se deplaseze mai rapid.

Stiam ca făcea asta deoarece trebuia sa ajungem la aeroport in 20 de minute, dar avionul firmei nu avea sa decoleze fără noi oricum, ceea ce ma făcuse sa mi dau ochii, deloc subtil, peste cap.