După vizita neaşteptată,nu am mai văzut-o pe Hayley 5 zile.Mergeam mereu la cafenea cu speranţa că o voi găsi acolo.Băieţii mereu mă întrebau de ce priveam uşa sau de ce eram aşa de agitat,aşa că într-o zi am decis să vin singur.
Mi-am comandat un ceai pentru că,deşi aveam mare nevoie de o cafea,simţeam nevoia să beau un ceai.Poate pentru că imi amintea de Hayley,dar nu voiam să mă gândesc la asta.Chiar când m-am aşezat pe bancheta roşie care înconjura o masă liberă,am auzit uşa trântindu-se cu multă putere.Sprâncenele mele s-au apropiat puţin,iar privirea mi-a fugit spre intrare.Nu am lăsat ceşca de ceai jos,iar din cauza căldurii acestuia,ochelarii mei erau aburiţi.Tot ce am văzut a fost o fată îmbracată în negru,cu părul blond şi chiar dacă vedeam aburit,am ştiut că era Hayley.Mă aşteptam să primească o advertizare pentru că modul în care a intrat nu a fost prea decent,dar băiatul din spatele tejghelei doar a oftat şi şi-a dat ochii peste cap.
De asemenea mă aşteptam ca Hayley să se ducă să cumpere ceva,dar s-a aşezat în faţa mea fără a spune nimic.Capul ei a fost ascuns în braţele întinse pe masă.Nu am vrut să vorbesc,poate pentru că habar nu aveam cum să reacţionez.Un oftat scurt a ieşit de sub buzele mele,lăsând cana pe masă,mi-am ridicat ochelarii şi mi-am dres vocea.Mă pregăteam să o consolez,dar pentru ce? Ce se întâmplase?
"Uhm..." Am început,nefiind sigur cum trebuia să continui.
"Nu e nevoie de cuvinte." Abia am înţeles ce a spus din cauza gurii ei acoperite de braţe.
"Hayley..." A fost tot ce am putut spune.Era patetic,dar simţeam o frică faţă de motivul supărării ei.Voiam să ştiu,dar în acelaşi timp nu voiam.
Şi-a ridicat capul,dezvăluind o faţă palidă,obosită.Cred ca pe expresia mea se citea puţină părere de rău pentru ea pentru că şi-a dus privirea in altă parte. "Nu trebuia să mă vezi aşa..." A spus încet,dar nu îndeajuns încât să nu o aud.
"Nu e prima oara când te văd aşa." I-am oferit un zâmbet cald,iar ea a oftat ca şi cum şi-ar fi scos tot oxigenul din corp.
"Îmi pare rău,Ash.Am nevoie de cineva în momentele astea şi nu am pe nimeni." A admis,ochii ei albaştri verzui cristalizându-se din cauza lacrimilor.
"Hayley...te-aş putea ajuta mai bine dacă mi-ai spune ce te supără."
"Nu mă supără ceva,mă supără cineva." La auzul acestor cuvinte,am simţit cum un nod mi se formase în stomac.
Îmi depărtasem buzele pentru a spune ceva,dar le-am adus înapoi şi le-am acoperit cu ceai.Era un băiat.Ştiam asta.Presimţeam asta şi totuşi tot voiam să fie a mea.
"Uhm...ce ai spune...uhm...vrei să...ah...vrei să mergem undeva? Adică,ştii tu...să ne plimbăm sau ceva..." M-am bâlbâit,neştiind cum vorbele ieşeau din gura mea.Eram copleşit de prea multe emoţii,sentimente.
Hayley a pufnit amuzată,iar eu mă aşteptam la un refuz,aşa că am fost suprins când s-a ridicat de pe banchetă şi mi-a oferit un zâmbet. "Sigur.Doar lasă-mă să merg până la baie.Vreau să arăt cel puţin prezentabil."
+
Vara îi făcea pe adolescenţi să părăsească casele şi să hoinărească prin oraş,de aceea era destul de greu să găseşti un loc aflat departe de aglomeraţia urbană.Aşa că eu şi Hayley ne-am cumpărat câte o vată de zahăr şi am pornit în căutarea unui loc liniştit.Pe parcursul drumului,niciunul din noi nu a scos niciun sunet.Amândoi eram gânditori.Cel puţin eu.De fiecare dată când o priveam pe Hayley simţeam că expresia ei nu îmi transmite nicio emoţie.Doar nervozitatea poate fi citită cu greu,prin mişcarea sprâncenelor şi pufnitul repetat pe nas.Fără să-mi dau seama,am scăpat un râset.Am privit imediat spre direcţia fetei de lângă mine,ştiind că mă voi întâlni cu ochii ei verzi.
"Ce e aşa de amuzant?" A întrebat,nesimţind nici măcar un fir de putere în vocea ei.Era ca şi cum îşi pierduse toată energia.
"Tu." Am recunoscut,mergând spre peretele mare din piatră care era construit pentru a despărţi faleza de zona de plajă.Ea m-a urmărit şi ne-am sprijinit amândoi de el,eu cu faţa spre ocean,iar ea cu spatele.
"Nu văd nimic amuzant la mine." Seriozitatea putea fi observată imediat,aşa că nu am putut opri un alt râset.
"Vezi tu,relaţia noastră este ca cea a oceanului şi a falezei.Oceanul vrea să ajungă pe faleză cu valurile sale,dar este mereu oprit de acest perete mare şi puternic.Tu eşti faleza,eu sunt oceanul,peretele este un perete invizibil care ne desparte mereu." Am admis tot ce gândeam în acel moment,apoi am făcut contact vizual cu ea pentru a-i vedea reacţia.
Câteva suviţe ieşiseră din cocul ei,fluturându-se uşor în briza oceanului.Nu se mişca.Ochii ei îngheţaţi încercau să creeze un gol în inima mea a cărei bătăi era mai mare decât de obicei.Un răspuns.O afirmare.Ceva.Orice.Nimic.
Tocmai când mă pregăteam să-mi iau coatele de pe piatră,am simţit mâna ei rece pe obrazul meu,corpul meu devenind la fel de rece ca şi atingerea ei.Simţeam că începusem să tremur,dar ştiam că nu o făcusem.Am aşteptat următoarea ei mişcare.
Corpul meu s-a încălzit ca şi când aş fi intrat într-un cuptor atunci când i-am simţit buzele peste ale mele.Am stat neclintit 5 secunde,apoi mi-am aşezat mâinile pe şoldurile ei şi i-am răspuns la sărut.
Tot ce speram era să nu fie primul şi ultimul sărut.
+
scuze trebuia sa fac asta ii iubesc prea mult
ok pa
DE ASEMENEA,abia astept sa apara iubita lui Michael in peisaj heheh
CITEȘTI
catching feelings ↦ irwin
Fanfiction"Dacă iubeşti pe cineva,fă-o fără înfrânare.Dacă dragostea iţi este împărtăşită,înseamnă că aşa a fost să fie.Dacă nu se întoarce asupra ta,acea dragoste nu ţi-a fost nicicând menită." © biiabiebx all rights reserved
