《Capitolul 15》

78 10 8
                                    

Din perspectiva autorului

   Joel a ramas nemiscat pentru cateva minute, in timp ce mai multe lacrimi ieșeau din ochii lui. Tot ce se întâmplase fusese nimic, nu insemna nimic pentru Erick, iar asta il durea.

    S a ridicat, a mers catre oglinda si s a privit. Ochii lui erau rosii, iar obrajii la fel. Isi pune mainile pe chiuvetă si furia lui iese necontrolată catre oglinda, spargand o cu pumnul.

-N ai fost niciodata perfect, Pimentel. Mereu o sa fi un idiot care trebuie sa fie altcineva pentru a intra intr un stupid de cerc social. Nu existi, esti doar o farsa. -isi spune, privind cum pumnul lui se insangera-

    Se lipeste de perete iar corpul lui cade incet pe podea. Mintea lui ajunge la o concluzie, daca "Te iubesc" n a functionat, sigur vor merge celelalte cuvinte, ii va spune lui Erick ca l uraste. Ii va spune sute de cuvinte urate pentru a i rupe inima si va termina cu asta in sfarsit.

    Isi face aceeași rutina ca in fiecare zi si iese repede din casa. Deja nu mai putea, voia sa termine cu asta, nu voia să mai repete inca o joi. Urca scările din fata liceului si deschide usa cu doua maini. Holurile erau aproape goale datorita orei, abia era 7:50.

    Il vede pe Erick la capatul holului vorbind cu cineva. Cel mic il opserva si se desparte zambind de prietenul sau. Joel incepe sa si repete cuvintele pe care voia sa i le spuna, cuvinte pe care le a gandit pe drum.

-Ce faci aici? - intreaba Erick cand ajunge in fata lui.-

-Aici învăț, Erick. -spune rece-

-Asta stiu -rade- Ma refer, de ce asa devreme?

-Avem ore. -spune in același fel-

-Nu, Joel. -spune confuz- bine, eu am ora, dar tu nu.

-Ba am. -spune-

-Bine, tu nu prea veneai la franceza.

-Asta n are nicio legatura, n avem franceza decat... -se opreste-

   Erick isi inclina capul confuz, Joel se comporta ciudat.

-Miercuri si... -Incepe Erick, dar nu poate finaliza pentru ca Joel isi lipeste buzele de ale sale. Ii devora buzele ca si cum ar fi fost ultima data cand il vede. Erick nu raspunde la sarut, era confuz si incepea sa ramana fara aer.- vineri... -sopteste cand Joel se indeparteaza putin, pentru a l lua in brate.-

-Ce s a intamplat de dimineață Erick? M am speriat mult cand nu te am vazut in camera. -spune cel mare, inca in imbratisare-

-Nu am crezut ca ti pasa, aveam ore si trebuia sa merg acasa sa ma schimb. N am vrut sa te trezesc, aratai asa frumos si urma sa ne vedem la ore. -raspunde- Joel... esti bine? Credeam ca ai zis sa tinem asta secret.

-La naiba cu secretele, Erick. -il stange mai tare- Te iubesc! -țipă, cateva capete intorcandu se spre ei-

-Esti nebun? -sopteste Erick acoperindu i gura celui mare.- Nu stii ce vorbesti. -rade-

   Joel rade cand aude comentariul celui mic, dar se opreste cand isi intersecteaza privirea cu Zabdiel care statea lipit de perete, cu brațele încrucișate si cu un mare zambet pe fata, privindu i. Obrajii lui Joel se inrosesc de furie, se indeparteaza de Erick si merge catre blond, lovindu l in față.

-Joel! -țipă Erick- Ce faci?

-Serios, idiotule? -maraie Zabdiel scuipand sange-

-Esti un imbecil. -sopteste Joel-

-Joel, lasa l in pace. -spune Erick, ajutandu l pe cel inalt sa se ridice-

-Da Joel, lasa l. -spune cineva in spatele lor-

    Cei 2 baieti care erau cu spatele se întorc pentru a vedea cine e, in timp ce Zabdiel doar zambeste nervos. Christopher trece printre baieti si il ajuta pe Zabdiel.

-Plecați. -spune brunetul-

   Ambii baieti dau din cap si pleaca, in timp ce Christopher si Zabdiel continuau in același loc.

-Tu si eu avem multe de vorbit. -spune Chris întorcându se cu spatele- foarte multe, vrăjitorule.

... doua luni mai tarziu ...

   Alarma suna ca in fiecare dimineata cu melodia pe care Joel si a pus o pentru a se trezi. "Bip-ul" vechi devenise plictisitor si ii aducea amintiri neplacute. Se ridica si merge până in baie pentru a se pregati. Iese din dus si si priveste zambind reflexia in noua sa oglina. "El ma face perfect." sopteste stergand aburul de pe cristal. Se imbraca si pleaca spre liceu, orele urmau sa inceapa.

   Intra in clasa si priveste peste tot cautand un loc liber, vede unul care in spatele sau avea un baiat atractiv.

-E ocupat? -intreaba-

-Da. -raspunde baiatul- il tin ocupat pentru iubitul meu.

-Crezi ca ma pot aseza pana ca acel baiat frumos sa ajunga? -intreaba zambindu i-

-Normal ca da, iubire. -raspunde Erick muscandu si buza incet-

    Joel se aseaza si si lasa ghiozdanul langa el, lasandu se pe spate. Erick, care era in spatele sau ii inconjoara gatul cu bratele, lasandu si capul pe umarul celui mare si inchizand ochii. Cel mare isi scate telefonul si căștile albe, pune o lista pe care au facut o impreuna si ii da o casca celui mic. Ascultau aceeași muzica, cu ochii închiși si iubindu se, ca doua suflete destinate sa fie împreună dar care aveau nevoie de ajutor pentru a o accepta. Asta era povestea lui Joel si Erick... si Zabdiel.

Sfârșit.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 13, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Joi ▪︎Joerick▪︎Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum