Căsătorită cu fiul diavolului

Capitolul 2. "Cum ma voi adresa?"

Mergem acasă in tăcere. Îl urăsc pentru ca mi-a dat timp sa ma gândesc la ce ma aștepta odată ce am ajuns. Desfășurarea nunții.

Niciodată nu ma atinsesem de un tip, tata se asigurase de asta și acum o sa ... am clătinat din cap. Ma sperii singura mam certat.

"Înălțimea Ta?"

"Da?"

"Aveți o alta soție, Alteța Ta?"
Am intrebat. N-ar fi trebuit. Nu era treaba mea. Mama mi-a spus sa fiu atenta sa nu-i pun unui print astfel de întrebări, dar numi pasa. Trebuie sa știu ce ma așteaptă odată ce ajungem. Ma privit cu o privire îngusta. Cred ca sa supărat, am gândit.

"Nu."
A răspuns el incet.

Am simțit usurare, dar de ce? Doar pentru ca acum nu avea unul, nu? Nu înseamnă ca nu va primi una.

"Dar am multe amante."
A terminat.

Desigur, a fost un print și bărbat atrăgător. Am vrut sa blestem dar el a ras brusc.

"Pare sa îți placa asta."
A spus el. De ce as vrea? Dar nu as putea spune asta, desigur.

"Nu mi-e mie sa nu îmi placa, Înălțimea Ta."

Nu a mai spus nimic.
M-am intrebat cum ma voi adresa: Înălțimea Ta?

"Poți sa îmi spui Lucian când vom fi singuri."
Lucian.

Trăsura sa oprit și apoi un paznic nea informat ca am ajuns. Lucian a ieșit din trăsura și mi-a întins mâna. Am luat-o iar el ma ajutat sa cobor. Castelul era grandios și grădina și mai luxos, cu tufișurile roz și colorate.

"Lucian?"

Spune cineva și eu mi-am întors capul sa văd cine este.
Patru bărbați in haine negre sau apropiat de noi.

"Am venit sa întâmpinam mireasa  voastră."

A spus unul dintre ei in timp ce se apropiau.

"Așa e?"
A intrebat Lucian.

"Desigur suntem frați pana la urma!"
Spune celălalt din spate zâmbind.

Frați?

"De ce tu și mireasa ta nu va alăturați la noi la cina?"

A sugerat el.

"Am dori sa aruncam o privire mai  de-aproape la mireasa ta."

Apoi mi-a aruncat o privire. Lucian sa îndreptat spre fratele sau și sa ridicat la câțiva centimetri de el. Se părea ca încerca sa îl intimideze. Și a și functionat. La fel și gardienii săi, care acum aveau mâinile pe arme, ca și cum ar fi sa atace oricând. Dar de ce? Nu sunt frați?

Privind paznicii lui Lucian, aveau și mâinile pe arme. Despre ce era vorba? Nu mi s-au părut niște frați. Întorcându-și spatele către fratele sau, mi-a luat mâna, strangandu-l tare, m-a tarat prin holulrile castelului. Era furios.

"Nu-i salutam pe părinți tai, Înălțimea Ta?"

Sa oprit, iar strânsoarea lui de pe mâna mea sa desfăcut.

"Mama mea este moarta."

A spus el fără emoție.

"Și regele, nu va faceti grij pentru el, nu contează."

A adăugat el apoi a început sa meargă din nou, doar ca de data aceasta nu ma tarat. In fata noastră apar niște servitoare.

"Înălțimea Ta, Doamna mea."