Melancolic.

Strazile.

Ma plimbam, trist, ganditor pe strazi.

Fiecare om plin de cictricile vietii avea o expresie trista, stresul ii cuprindea din ce in ce mai mult, ah... Asta ma demoralizeaza.

Sunetul vantului, al frunzelor, al pasilor grabiti, al pasarilor, al animalelor.. Se imbinau perfect intr-un ansamblu desi trist atragator, acolo fara sa te straduiesti.. Ai putea intra in nenumarate depresii, ca si mine!

Mi-am jurat ca nu o sa las trecutul sa aiba vreo influenta asupra prezentului, dar nu am fost in stare sa impiedic amintirile frumoase sa-mi umple capul, era dor sau obisnuinta, podibil amandoua..

Eram gelos, era atat de frumoasa.. Inca imi amintesc cum ne alergam aici, printre copacii acestea batuti de fiecare an trecut peste ei.. Probabil inca o iubeam.. Eram gelos pe noul barbat din viata ei, pare fericita cu el, iar eu ? Eu am ajums un melancoli, ii urasc pe toti, imi pierd viata plimbandu-ma in locurile ce-mi aminteau de ea..

Asteptam sa o revad desii stiam ca e imposibil..

Am ramas trist asteptand sa se intample ceva imposibil..

Oh...Iubita mea..

Poate e vorba doar de locul asa..

De strazile astea..

Melancolic, te astept, iubita mea...