|| Fantezie || Dragoste ||
Într-o lume în care răul se ascunde printre rămășițele trecutului, pericolul acaparează sufletele muritorilor de rând. Nașterea lui Aris vine cu un oracol ce înspăimântă cele două lumi, iar spaima interpretată greșit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Odată, într-un trecut foarte îndepărtat, un singur regat domnea. Regina, descendentă a focului îi era destinată regelui, descendent al apei. Erau o ea și un el, două ființe atât de angelice, încât oricine le adora. Binele triumfa, iar fiecare specie se înțelegea cu opușii săi. Toți trăiau într-o armonie aproape perfectă, însă nimic nu e perfect până la capăt.
Cinci secole mai târziu, cei doi descendenți au vrut un copil. Era ceva nou pentru toată lumea, dar cu ajutorul unor matiri, înțelepții magiei, au creat unul cu bucăți din sufletele lor. S-a pregătit un spațiu uriaș din care urma să iasă viitorul conducător. Era așteptat cu focuri de cristale și sânge de apă.
Făptura prindea viață într-o bulă roșiatică de magie. Era înlănțuită zilnic cu noi vrăji, pentru ca procesul să se termine mai repede, însă copilul avea alte planuri și creștea atât de lent, încât descendenții au crezut că au eșuat. Dar, într-o zi, după multe decenii în care s-au chinuit, bula a explodat, lăsând în urma ei o esență vie și puternică.
Din sângele vâscos și închis la culoare a ieșit o fată. Era acoperită în totalitate de culoarea roșiatică, părând că acea nuanță a fost inventată special pentru ea. Doar ochii de un verde puternic și năucitor se mai puteau distinge. A pășit încet ca o felină pregătită de atac, cu trupul fiindu-i gol, ieșind din spațiul de sticlă în care se afla. A înaintat curioasă spre descendenți și s-a oprit la doar câțiva pași de cei doi.
Nimeni nu știa cum să reacționeze. Au aștept un băiat, toate vrăjile fiind în favoarea unui el, dar el s-a dovedit a fi o ea. Îi privea neutră, aproape ucigător, neclipind. Era născută din iubire și dorință, însă arăta aproape demonic. Tatăl, cu mai mult curaj și cu speranța că doar sângele era de vină, i-a atins obrazul, mângâindu-l. Imediat și-a închis ochii, zâmbind, lăsându-se învăluită de plăcerea senzației paterne. Lumea a început să aclame, iar proaspeții părinți s-au privit blând, luând-o în brațe.
Totul era lin, iar de la nașterea făpturii, numai veselie se auzea în lumea lor. Descendenții simțeau că ceva nu e în regulă, dar s-au lăsat păgubași, nerezistând în fața inocenței de care dădea dovadă copila. Un an mai târziu aripile urmau să i se arate. Își simțea spatele cum se rupea, iar părinții erau îngrijorați și speriați de ce se putea întâmpla. Nimeni n-a mai simțit o durere atât de mare până acum.
Înconjurată de matiri, care încercau să-i domolească suferința, fata a țipat puternic, sunetul aruncându-i pe toți din jur la o distanță remarcabilă față de ea. Când s-au ridicat i-au observat aripile de o lungime uluitoare. Dar nu doar de asta s-au mirat, ci și de culoare diferită a celor două. Una era neagră, reprezentându-i mama, iar cealaltă albă, asemeni tatălui. Nu aveau o explicație pentru acest fapt, iar neștiința îi speria teribil.
Au rămas împietriți câteva minute, revenindu-și în simțiri pentru a doua etapă. Numele îi era dat de stele, acolo unde strămoșii se odihneau. Era partea preferata a tuturor ființelor, văzând cum ele se mișcă agitate, contrazicând pe cine să aleagă pentru noile făpturi, devorându-le și inspirându-le sufletul în încercarea de a le prezice viitorul. Fiecare nume reprezenta un strămoș care a avut viața așa cum stelele simt că o va avea și ființa ce-i va primi numele.
