- Mda, aici se încheie turul acestei clădiri. Sperăm să te putem ajuta cu problema ta.
A spus lipsită de interes una din asistentele care mi-a prezentat spitalul. În tot acest timp, n-a făcut contact vizual cu mine, era interesată ori de carnețelul ei, ori ( chiar dacă nu la fel de mult ) de încăperile care mi le arăta.
- Și aici e camera ta, a vorbit pe un ton mai plictisit ca celălalt; nici nu credeam că e posibil să fie mai neinteresată de mine.
Am intrat înăuntru și m-am uitat la colegul meu de cameră: un bărbat înalt și cu un abdoment care se vedea și prin tricoul ăla alb spălăcit care-l purtam și eu. Ce le dau acești tipi pacienților? Proteine?
N-am putut să nu observ și posterul cu Bear Grylls din partea lui de cameră. Se putea să fie mai ciudat?
S-a apropiat de mine și mi-a întins mâna. A zâmbit scurt.
- Matt.
Am dat mâna cu el și mi-am spus numele rapid.
Jur, dacă se atinge de fundul meu îl fac una cu pământul. M-am înfiorat la acest gând și mi-am scuturat rapid capul.
- Îh, mi-am pus mâna pe frunte și am oftat.
În timp ce eu încă analizam camera și pe Matt, asistenta vorbea, iar cum nu era antent am auzit doar "Să ai o ședere plăcută, te mai ajută el cu ceva dacă ai nevoie.". Wow, mersi pentru nimic, doamnă ciudată.
M-am aruncat în pat și tot ce am făcut a fost să privesc tavanul alb, însă coleguțul meu a spart gheața.
- Tu ești cel care l-a omorât pe cel mai mare mafiot? a râs; probabil în semn de batjocură având în vedere "abdomenul" meu de invidiat. Nu te-a suflat vântul până atunci? a continuat să râdă.
- Se presupune că trebuie să te suport 12 ani? am întrebat ironic.
- Glumesc, frate, a zâmbit scurt.
M-am ridicat în fund și am ridicat o sprânceană.
- "Frate"? l-am imitat. Câți ani ai, 13? m-am încruntat, apoi m-am întins la loc.
- Hey, cred că ar trebui să fim prieteni. Sunt a doua persoană cu vechime aici, deci cam ai nevoie de mine, și-a pus mâinile încrucișate la piept.
- Oh, totuși cred că o să mă împrietenesc cu prima persoană cu "vechime" de aici, am spus pe un ton ironic, accentuând ultima parte.
A râs tare și și-a scuturat capul.
- Nu, omule, n-ai vrea asta.
- De ce? Are glume mai nesărate ca ale tale? am căscat.
- Nu. Și doar ca să știi și tu, sunt foarte amuzant, s-a lăudat.
Am vrut să-l mai enervez puțin, dar am zis să tac. Trebuie să aflu mai mult despre persoana asta de aici care după spusele Jokerului, n-aș vrea s-o întâlnesc.
- Spune-mi mai mult despre ființa asta așa de cum vrei tu încât n-ar trebui s-o văd, am spus hotărât și m-am ridicat de pe pat.
- Noi nu vorbim despre ea.
Oh, deci e fată.
- Hm, o domnișoară? Arată bine? am întrebat curios.
M-a privit înfiorat.
- E bătrână? Ba nu, mai rău! Arată ca o mumie! am râs.
- Frate, e târziu. Cred că ar trebui să dormi puțin... probabil ești obosit după proces, s-a întins pe pat.
De ce a evitat subiectul?
- Bine, nu-mi spune, mi-am dat ochii peste cap și m-am pus înapoi în pat.
- Noapte bună, a mormăit și s-a întors cu spatele către mine.
- Aham, am căscat din nou și mi-am închis ochii, cu speranța să adorm. Trebuie să aflu mai multe despre tipa asta, mi-a cam trezit interesul.
