Iubind Cu Pasiune

Capitolul 6

Landon

Am reușit până la final, mai am nevoie de filmare.

Dar a fost atât de adorabilă când avea fața atât de încurcată, sau atunci când mi-a spus de azi ai de respectat regula " Fără curve ",cu chipul ei de războinică.Cred totuși că o voi asculta, sau și mai bine,o scot în oraș.

Oricum trebuia să trec pe acasă și cum ea este acolo...

Tot încă nu înțeleg ce naiba e cu  senzația aia ciudată din stomac când o văd, am impresia că sunt " fluturi " din ăia , când cică te îndrăgostești.

Pfff, nu cred așa ceva.Nu există așa ceva. Păcat că soarta vrea mereu să-mi arate că totul e contrariul a ceea ce vreau și spun.

În sfârșit ajung acasă, unde sper ca fetele să nu stea pe canapea cu o tonă de șervețele uitându-se la vreun serial siropos.

Însă când întru în casă, un miros de tort mă izbește din plin. Cu un zâmbet uriaș pe față, întru în sufragerie, care mulțumesc sfinților de data asta,are legătură cu bucătăria.
Astfel am vedere liberă la o Kyra care gătește,plus că e îmbrăcată într-o pijama destul de sexy, formată dintr-un top și o pereche de pantaloni scurți.
Mmm, deja mi se face foame și bineînțeles că nu de tortul pe care îl prepară.

-Ce fac fetele mele?

-Ce așa fericire, cine a murit?
Ali e cea care mă bombardează cu întrebări, ca deobicei.

-Wow... Mai ușor,unu așa sunt eu și doi referitor la moarte...

-Cine a murit?! Vreau și eu colivă!

Cred că au făcut asta intenționat, pentru că ele bat palma după care izbucnesc într-un râs de nedescris.

Ele se potolesc iar eu doar îmi dau ochii peste cap, traversând sufrageria și cuprinzându-mi iubita în brațe și sărutând-o scurt și apăsat.

-Luați-vă o cameră, porumbeilor!
Ali mimează cum vomite, pentru că mereu se preface că urăște romantismele.

-Ai vrea tu! Și să pierzi un film demn de Oscar?

-Landon ești de-a dreptul dezgustător! Kyra! Când mâncăm?Mor de foame!

-În câteva minute va fi gata.
Kyra înconjoară bucătăria și îi dă un sărut pe obraz.

-Niciodată nu am întrebat , dar nu sunteți cumva pe invers?
Eu vreau să mă bată cineva și nu știu cum să o primesc. Astea două cu forțele unite, mă omoară, mă învie și iar mă omoară.

O clipă a fost de ajuns, ca Kyra să ajungă lângă mine cu un cuțit în mână, pe care l-a îndreptat spre mine.

-Mă întreb cât de ascuțit e cuțitul ăsta..

-Hai să-l testăm mai bine pe mâncare decât pe mine...
Spun oarecum cu teamă, pentru că cine naiba știe ce-i mai trăsnește prin mintea ei de războinică.

Ea aprobă scurt.Pune cuțitul pe masă și își lipește o mână de fruntea mea:

-Nu, nu ai febră-îmi inspectează atent ochii- și nici nu ești drogat. Atunci ce a fost cu replica aia de prost gust?

-Deci să înțeleg că nu.

-Deci să înțeleg că chiar vrei să-ți iei câteva palme.

Ridic mâinile în semn de predare, iar Kyra rânjește victorioasă.

-Frățioare,în sfârșit văd o fată să te pună la punct! Câte surprize mai pregătești?

Kyra oftează:
-Să sperăm că nu prea multe...

-De ce?

-Că urăsc surprizele, de-aia!
Și pleacă înapoi în bucătărie, unde decorează tortul abia scos din cuptor.

-Ce a apucat-o?
Șoptesc către Ali.

-E nervoasă, nu scoate un sunet!

-Vă aud!Nu vă mai șușotiți!

Soră'mea se uită întrebător spre mine, iar eu doar ridic din umeri, mergând spre camera mea.

***

-Să mori tu!

-Ce?!

-Nici mama nu face așa prăjitură bună!
Am exclamat eu, felicitându-mi iubita.

-Pentru că mama nici nu are timp să facă prajituri.
Spune Ali, întristându-se.

Ups... De ce naiba am spus asta? A, da! Pentru că sunt un idiot cu diplomă, după cum spune Kyra.
Kyra o i-a în brațe pe Ali și-i șoptește cuvinte liniștitoare.

E atât de bună cu toți,o fată atât de simplă și totuși atât de complicată, e foarte dificil să-i faci pe plac, e specială...e o războinică, e războinica mea, deja nu știu pentru cât timp...

-Îmi pare rău, surioară.

-Nu e vina ta...

-Ba bine că nu!- răbufnește Kyra-Cum să nu fie? Tu-spune cu degetul îndreptat spre mine- în dormitor. Acum!

Spune și o i-a spre dormitorul meu, după ce îi spune ceva lui Ali, iar ea îi spusese ceva din care am înțeles doar un succes.

Când ajung sus, Kyra e deja în cameră cu fața spre fereastră și cu brațele la piept.

O îmbrățișez pe la spate, lipind-o de pieptul meu, depunându-i săruturi umede pe gât. Îmi dau seama că plânge, de-aia vreau și să plec, pentru a-i oferi spațiul de care are nevoie.

Însă ea îmi prinde mâna:
-Rămâi.

Revin la poziția inițială și aștept să-mi spună ce are. Nu vreau să o presez, vreau să o fac să se simtă iubită, să se simtă în siguranță.

-Când aveam 13 ani, tatăl meu a fost omorât, de așa zisul lui prieten...La 15 ani am fost violată de propriul meu frate, nu-l învinovățesc, era sub efectul drogurilor, adică cred că era. A doua zi însă nu a mai venit, nici a treia...Apoi la 17 ani cineva a fost angajat să mă omoare, am scăpat ca prin urechile acului... Iar acum la 19 ani am impresia că și mama a fost ucisă, nu că mi-ar păsa de ea.

Nu îmi vine să cred ce am auzit! Dumnezeule, copila asta a trecut prin atâtea. Tatăl mort, violată de propriul frate, tentativă de omor, mama ucisă.

-Totul acum este bine, ești puternică, Kyra! Ești cea mai puternică persoană pe care o cunosc!

-Nu, nu sunt. Asta vreau să par, dar nu sunt deloc așa...

-Toate experiențele te-au făcut așa, te-au maturizat.

-Te iubesc, Landon!

Nu, nu trebuie să o faci...