Payton Moormeier & Vecina nouă

Chapter eleven -Are you mad at me?-

Capitolul unsprezece-Ești supărat pe mine?-

O zi obositoare de liceu!Mă ridic din pat și merg spre dulap.Iau pe mine niște blugi negri rupți în genunchi și un tricou alb.Îmi iau geanta pe umăr și cobor jos.Eu și Andrei suntem singurii din casă care întârzie mereu la școală, mai precis, suntem niște leneși și adormiți.Îl zăresc jos așteptându-mă, îl iau de mână și ieșim afară.

Începem un mare maraton de alergat până la liceu.Payton a ajuns chiar ieri acasă, deci nu sunt chiar așa de sigură că v-a veni la liceu, cred că e obosit.Și până la urmă, de ce m-ar anunța pe mine dacă vine sau nu?

Andrei mă trezește din visare doar atunci când strigă către gardian să nu închidă porțile liceului.Ne lasă să intrăm și fugim fiecare spre clasa lui.

***

A venit și Payton azi la la școală.În ora de biologie în loc să fiu atentă la profu', mă gândesc la cum aș putea să scap azi de ore.Mă cam doare capul, și dacă stau la liceu, sunt sigură că nu voi reține nimic din ce îmi predă profesorii.Iau pixul și îl bag în gură ronțăindu-l.Ce să fac eu în wikend.

–Emma!Tu mă asculți măcar?! mă întreabă domnul profesor.

Mă trezesc din visare și văd că toți colegii mei se uită la mine.Îmi ridic o sprânceană la el apoi ajung să stau afară toată ora.Bat din picior nervoasă așteptând să se termine odată ora asta!Auzi la el, să mă dea el pe mine afară!Pff!

***

Orele trec ca vântul iar eu merg acum spre dulapul meu să-mi las cărțile.Îl deschid și îmi aranjez cărțile, mă mai uit pe hol și dau de Andrei.În jurul lui era o mulțime de fete care mai de care.Zâmbesc și îl trag de mână, fetele îmi trag o privire urâtă dar nu le bag in seamă.

–Văd că ai succes la femei!spun și îmi închid ușa dulapului.

Mă sprijin de dulap și râd când îl văd cum se mândrește.Zâmbesc dar imediat mi se duce tot cheful de viață când îl văd pe Payton.Mă uit în altă parte iar când mă uit spre Andrei, nu mai e!Dar în schimb e Payton, pufnesc și dau să trec dar îmi blochează calea.

–Dă-te te rog, am treabă.spun dar el nu se clintește

–Vreau să vorbim, te rog!spune el și se apropie mai tare de mine.

Îi simt respirația pe fața mea, îmi ridic privirea și i-o întâlnesc pe a lui.Ochii aceia, vai, i-aș papa de nu ar mai rămâne nimic din ei!Îmi dau ochii peste cap și îi dau mâna deoparte.

Parcurg repede holul dar Payton nu se lasă de niciun fel.Nu înțeleg de ce Payton se tot ține după mine, are iubită!Ce mă disperă!

–Emma!mă opresc și mă uit enervată la el.

–Ce?! întreb eu și mă uit furioasă la el.

–Ești supărată pe mine?mă întreabă iar eu râd isteric.

Nu, știi!Sunt super fericită că m-am sărutat cu tine și în loc să fim împreună ca orice om normal, tu ești din nou împreună cu fosta ta!Sunt extraordinar de bine!

–Am crezut că tu ești supărat pe mine!Și nu sunt supărată pe tine.mint eu.

–Eu?De ce aș fii?Nu am de ce să fiu Em.

Em.Ce frumos sună spus de el.Mă întorc și nu îi mai spun nimic.Dar el din nou nu se lasă.

–Vrei să mergem la un suc?Fac eu cinste!spune el.

Serios?!Are iubită și mă invită pe mine la suc?

–Am și eu bani de suc.Și am treabă.Pa!spun și ies din liceu.

Ce crede el?Că mă poate folosi când are el chef?!Pfff!Nici vorbă!

                                 ●●●

Ei?Cum vi se pare?Aștept părerile voastre!Pupici dulci!😘😘