The New Generation

Capitolul I

-Cauți ceva?

Glasul mă sperie atât de tare încât aproape am căzut de pe scara pe care stăteam, în bibliotecă.

-Dacă încerci să prinzi muște ar trebui să angajezi o broască.

-Mulțumesc pentru sfat, Tori, dar voiam doar să găsesc o carte.

-Plictisitor! Hai ! Mă grăbesc!

-Nu poți pleca fără mine?Adică, chiar îmi trebuie.

-Ce carte? Cum să îți dresezi cea mai bună prietenă?

-Nu, de ce ai întrebat asta?

-Păi cred că eu am nevoie de ea. Hai, Hannah!

-Okey, okey! O pot găsi și mâine. Și de ce ai vrea să mă dresezi?

-Ohhh! Lipsa ocupației și a unui iubit, desigur.

-Trist. Trebuie să facem ceva azi, pisi?

-Mai bine nu mi-ai mai spune așa.  Te-aș putea zgâria până la sânge!

Spune ea cu o față serioasă, care desigur, ascunde un râs imatur.

-Supărăcioasa roșcată, ai vreun antrenament azi?

-Nu. Grupa mea are liber azi, știi tu... luna plină afectează câinii, lupii, iar noi am putea avea probleme.

Tori este o Felină,  un grup din Noua Generație , cu o flexibilitate a corpului ieșită din comun,  reflexe excelente și un simț al modei cam ciudat,  dar interesant.

-Știi, nu voi înțelege niciodată legătură lunii cu aceste patrupede, zicea ea, puțin cu nasul pe sus.

-Nu îți bate capul! Oricum nu ai asculta dacă ți-ar explica cineva ceva.

-Ohhh, vorbești de lup și lupul la ușă. Sau să spun iedul?

-Te miști mai repede? Sau îți rupi un toc, ghemotoc? s-a auzit o voce din spatele nostru.

-Hei, Tim! îl salut eu pentru a opri confruntarea nesfârșită de sarcasm dintre cei doi.

El e Tim. Un membru Umbra Nopții, un om jumătate lup. Unii l-ar numi vârcolac, dar în această lume el este un Sânge Modificat. Toți oamenii sunt, datorită experimentelor Liderilor, cei care ne conduc. Oamenii au fost influențați diferit de aceste experiențe. Un exemplu fiind Colții, o ramură principală a Umbrei Nopții , sunt dușmanii naturali ai Felinelor, fiind extrem de agresivi și foarte periculoși. Din fericire în sediul nostru nu este niciun Colț. Cred că atmosfera ar fi mult mai încordată în acest caz. Datorită noilor reguli, "patrupedele" și "ghemotocii" sunt obligați să se înțeleagă, sau măcar suporte.

-Salut, Hannah! Îmi place cum iți stă părul azi.

Ohhh! Dulcele meu prieten gay.

-Mulțumesc! Și mie îmi place cămașă ta!

-Totuși, ați putea grăbi pasul. M-am săturat să alerg în fiecare zi din cauza voastră.

-Ciudat, parcă câinilor le place să alerge, remarcă iar răutăcioasa Tori.

-Doar știi că eu sunt cel mai atipic "câine" pe care îl poți întâlni, spuse Tim cu un zâmbet cam trist.

Ne îndepărtăm de grandioasa bibliotecă care conține mii de informații despre Lideri și inteligența nemăsurată a acestora, toate lucrurile "bune" pe care le-au făcut pentru Universul nostru.  Cu toate aceste în nicio carte nu este enunțat vreun eșec, cât de mic. Mă îndoiesc profund că acești "zei", cum vor ei să credem, noi, restul, sunt perfecți,  fără pic de greșeală.

Prinsă în propriile gânduri și datorită stângăciei idioate de care dau dovadă, nu am observat că cei mai buni prieteni ai mei au rămas în urmă certându-se din mai știu eu ce motiv.

Cum era și normal pentru mine, mă împiedic în stil mare. Și nu era de ajuns că mă împiedic în aer, mai trebuie să îl lovesc şi pe cel mai nesuferit, arogant, enervant, ciudat, drăguț băiat din școală.

Din nefericire, nu mă lasă în pace ci mă prinde de talie și cu un zâmbet superior îmi spune:

-După ce că ești cea mai netalentata persoană din această școală, nici măcar să mergi nu ești în stare? Spune, nu te-ai hotărât încă să faci o carieră din umflat baloane?

-Nu ai altă treabă, Sage?

-Ohhh! Curajoasa Tori , tu nu ai de prins niște șoareci? Sau vrei să ne folosim amândoi ghearele, pisoiaș?

Tim voia să îl întrerupă, dar "Prințul Charles" continuă:

-Și ce avem aici? Fetița grupului? Nu ți-ai pierdut rimelul pe la toaletă?

-Încetează, Sage! strig eu furioasă. Măcar el are curajul să își arate adevăratul caracter!

El mă privi uimit. Nu se aștepta la asta din parte mea, nu? Ei bine, na! Pot fi și eu rea! Victoria mea interioară nu dură mult, Sage îndepărtându-se râzând în hohote. Dacă aș fi avut destul curaj m-aş fi dus după el, dar aici se încheie întâlnirea noastră cu vedeta școlii.