Un suflet pierdut

Capitol 3

    Acel interes creștea cu fiecare secunda petrecută cu acel spirit. Poate ca o fi doar o chestiune trecătoare pentru acel suflet, dar creatura se bucura ca a fost cel care a influentat-o într-o lume mai bună. Poate ca sufletul are sa devina unul mai bun, asa gandeam eu ,dar nu.

     Dupa ce se holbasera in acea constinta trecura la fapte. Creatura ii spuse clar si raspicat ce avea in gand,chiar daca ar fi ranit-o, mai ales lui ii placea sa vada durere si tristete.

    - Deci...ai reusit doar cu simple cuvinte sa creezi o lume doar a ta, dar la fel cum ai creat-o la fel se poate destrama. In momentul acesta lumea ta este ca o lume de carton, un vant, o pala de vant de sentimente, pot pune capat acestei lumi. Cand te-ai gandit la acei clopotei ai facut bine. Chiar daca e subconstientul tau, altii pot veni, de asemenea alte creaturi. Dupa aceasta padure am pus in urma cu 2 minute un limitator. Limitatorul te va ajuta, o sa iti limiteze spatiul dintre subconstient si Lumea viselor. Daca vei trece limitatorul nu vei avea parte de fericire.

    - Bine! a spus-o rastindu-se la creatura. Dar cum pot pleca inapoi in Lumea reala?

   - De asta inca mai stau aici. Fi atenta la ce iti voi spune! O sa iti las la indemana o cheie, avand in vedere ca nu ai gheare ascutite cu care sa apuci cele doua lumi. O sa iti dau cuvintele care fac legatura cu cele doua lumi. Prima oara infingi cheia in aer si apoi trebuie sa spui cuvintele si mai apoi sa rasucesti cheia pentru deschidere si cand treci in lumea cealalta trebuie sa inchizi poarta sau portile, daca nu... sa spunem ca ma vor paste niste probleme destul de influentabile si pentru tine.

   - Cred ca acum stiu cat de cat.

    - S-ar putea ca in urmatoarele dati cand vei veni, adica de maine incolo, sa ti se schimbe parul. Culoarea, forma, lungimea si tinuta. Cum am spus, numele tau va fi diferit si infatisarea vor diferi. La foarte multi li se schimba foarte putin parul, deci si la tine se va schimba putin.

    - Bine, sper doar sa nu fiu roscata! a spus cu impertinenta.

    - Acestea sunt cuvintele:"deschide si inchide inima si sufletul si calauzeste-mi fiinta in Lumea..." si aici in ce lume vrei sa pici. Sa porti cheia la tine, sa nu o pierzi,tu pari genul de fata care si-ar pierde si telefonul.

    - Tu asa ma vezi, dar i-aiintrebat pe altii?

    - De ce sa ii intreb cand ei nici nu ma pot vedea, doar pe cea care o bantui ma poate vedea.

    - Bine, cum as putea sa stiu cat e ceasul in aceasta lume? intreba Anne.

    - Pai cam asa. Rasuci mana asemenea unui magician si se zari imediat un fel de ceas. Acesta este ceasul tau, sa nu il pierzi, el reprezinta viata ta si viata cealalta a ta. Acum ,oarecum esti legata de propria-ti viata,nu te-ai intrebat ce-s cu ceasurile creaturilor?

     - Ba da, dar se vede ca stii cum merg treburile, cred ca ai mai facut-o la mii de copii inocenti si vulnerabili,nu-i asa? Dar de ce iti place sa ii necajesti, castigi ceva din asta?

      - Nu, dar asa imi umplu timpul cu ceva pana va vine momentul fiecaruia.N-ai vrea sa stii de cat timp colind prin lume si cati copii am blestemat.

      - Ai dreptate, nu vreau sa aflu. inghiti ultima silaba si nu mai scoase vorba.

      - Hai sa te ducem acasa, o spuse ca un fel de tata iubitor.

      Anne a insfacat cheia din mana monstruletului, o infipse in aer si spuse cuvintele care trebuiau rostite si dupa ce trecuse de usita din Lumea Viselor aparu o lume alba si neprimitoare. Se simtea ca nu erai bine venit. Coborara scarile si li se ivira in cale o alta usita. O deschise si brusc se trezisera in dulapul cu haine a Annei. Cred ca ar fi sarit in sus de suparare, dar nu putea de umerasele ce ii atarnau pe cap.

     - Firar ele de umerase, firar ele de camasi, firar el de dulap. De ce am aterizat in dulapul meu?! se rasti pe nepusa masa fata.

     - Usor, usor, nu te enerva asa,prima oara sa iesim din dulap si apoi fa-mi reprosuri.

    Iesisera din dulap, dar supararea se tot simtea prin aer, parca mai rau.

     - Hai, nu mai fi asa de fioroasa.

     - Mi-ai violat spatiul personal, mai ales cel vestimentar, sunt sigura ca nici pantofilor nu le-au convenit ca te-ai prabusit peste ele.

     - Eu te las de acum in colo in pace, te vei descurca tu, daca nu... eee, tot te descurci cumva. Acum nu mai e problema mea. Bye Bye.

      Fata se duse in pat, nici nu mai sta pe ganduri deoarece primele raze deja ajungeau pe geam, era doar o chestiune de timp. Brusc, fata dupa ce intra in trupul ei se simti incompleta, parca ii lipsea ceva destul de important.N-a durat prea mult pentru a uita lucrul incomplet din sinele ei.