Payton Moormeier & Vecina nouă

Chapter fourteen -I love you Avani!

Capitolul paisprezece -Te iubesc Avani!

Perspectiva lui Payton:

Știu că merit bătaie pentru ce i-am făcut Emmei, doar că mi-a fost frică că după ce ne vom săruta, es v-a pleca.Și țin foarte mult la fata asta  deșii am iubită.Aș vrea să mint că mi-e ca o soră, dar știți și voi adevărul.

Oftez adânc și mă întorc în partea stângă pe pat.Totuși, de ce reacționează așa?Wow, wow, wow, dar dacă și ea mă place?Dacă e geloasă pe Avani?Zâmbesc răutăcios numai când îmi imaginez o Emma geloasă.

Până la urmă mă ridic din pat și mă duc spre fereastră.O văd pe Emma uitându-se pe fereastră și îi fac cu mâna  fericit.Dar cum mă vede își trage din nou draperiile.Trebuie să rezolv și treaba asta cât mai repede.

Telefonul îmi sună iar eu mă întorc repede și îl iau de pe noptieră.E Avani.

(C.T.,)

–Puiule!Ghici ce!spune ea entuziasmată.

Plescăi plicitsit dar răspund.

–Ce?

–Știi și tu că urmează balul, nu?Ei bine, eu cu tine vom concura ca regele și regina balului!!spune ea și începe să chițăie ca un șobolan, sau să spun mai frumos, ca un mic șoricel.

–Okay!Nice!Vin la tine peste câteva minute, bye!spun și îi închid în nas.

(C.T.Î)

Nu am chef de toate ideeile ei!Merg spre dulap și iau de acolo pantaloni largi negri și un hanorac tot alb.Nu vrem să răcim  nu?!

Fac un duș rapid și iau hainele pe mine.Mă privesc puțin în oglindă și mă întristez când gândul îmi zboară la Emma.Ar fii fost mult mai frumoasă viața dacă ea ar fii împreună cu mine.Dacă aș lua-o în brațe de la spate, dacă  aș pupa-o și nu m-aș mai sătura de gurița ei dulce.

Ies din casă iar vântul bate super tare se pare.Înaintez și trec cu viteză pe lângă casa Emmei.Dar Andrei apare și vine repede lângă mine.

–Hei frate!Ce mama spaghetelor i-ai făcut Emmei?întreabă el serios.

Nu i-am făcut nimic.mEa a spus că vrea să plec din viața ei, așa că asta voi încerca să fac.

–Ieri a spus că vrea să stau departe de ea!spun iar Andrei se încruntă la mine.

–Plânge

Un singur cuvânt care îmi face tot corpul să se cutremure.Dar, dar de ce?Brusc mă simt un prost că nu am avut tupeul necesar să stau acolo chiar dacă ea mi-a spus să plec.Sunt un laș!

–După mine!continui eu iar el aprobă scurt.

Aud cum cerul se rupe în două și un tunet se aude din depărtare.Apoi urmează un trăsnet de milioane, copacul din fața noastră cade iar noi ne întoarcem repede și mergem spre casă.

–Vino repede!Eu am la casă un beci, poți să-ți aduci familia la noi!spune Andrei fugind.

Ploaia a început să facă ravagii grave pe aici, ar fii cel mai bine să intrăm în casă și acolo să rămânem azi.

Cotim când ajungem la strada noastră și fugim mâncând pământul.Sunt ud leoarcă și mi-e frig.Ce naiba putea merge mai rău?

Ajung în casă și dau repede de veste ceea ce mi-a spus Andrei.Ieșim toți și mergem în spatele cesei Emmei.O văd venind și ea, dar când ne vede face cale întoarsă și merge înapoi în casă.Tatăl ei îmi face semn că se descurcă cu ea iar eu intru în beci.Este destul de spațios și are și provizii aici.Am putea sta o săptămână aici foarte bine.

Mă așez pe un scaun și de sus se aud tunete și fulgere.Mama Emmei îmi aduce o pătură iar eu o așez repede pe mine, îmi pun capul pe genunchi și încerc să mă calmez.

Îmi deschid telefonul și îi dau mesaj lui Avani.

"Te iubesc Avani!Mult!Să nu uiți asta niciodată!"

Închid telefonul și îmi închid ochii pentru o secundă.Chiar dacă ceea ce am spus în mesaj nu e adevărat, sper ca Avani să fie bine.Nu vreau răul nimănui.

Ridic capul când aud ușa deschizîndu-se și închizându-se la loc.O văd pe Emma cu lacrimi în ochii ei frumoși, tu fată picată din cer, nu trebuie să plângi!Mă întristez mai tare decât sunt, mă ridic și merg spre ea.Plânge că arta ei e la ea în cameră și nu știe ce se poate întâmpla cu ea, plânge că sunt și eu aici.Îi provoc durere, greață, nu sunt bun de nimic.

Inima mă înțeapă tare și simt cum cere să meargă la ea, dar nu o las.Eu  Payton Moormeier, îi provoc persoanei pe care o iubesc, greață și regret, durere.Fac o persoană să sufere, iar eu nu vreau asta, ea e totul pentru mine!

Mă prăbușesc la picioarele ei și o iau în brațe.Îmi așez capul pe pântecul ei și suspinele încep să fie auzite de toți.Simt cum și-a așezat mâna în părul meu și încep să suspin mai tare.Și băieții au sentimente să știți!

***

Stau pe scaun și aștept ca ploaia să se oprească, dar asta nu cred că o să se întâmple prea curând.Emma se gândește la ceva foarte profund, nu s-a mișcat în scun de când s-a așezat jos.Hm, oare se gândește la desenele ei?Ce prost sunt!Normal că la ele se gândește, ea pune pasiune în ceea ce face.

Andrei vine spre mine și se așează pe scaunul de lângă mine.Încă cu pătura pe mine, îmi întorc capul spre el și îi zâmbesc dulce.

–Cu cine mergi la bal?mă întreabă el și se uită la sora lui.

Ea cred că merge cu Hades, iar eu sunt obligat să merg cu Avani.

–Cu Avani.spun eu și mă uit la papucii mei, nu sunt în stare să mențin un contact vizual cu cineva acum

–Oare Emma cu cine merge?întreabă el.

Deci așa vrei să jucăm, bine!

–Păi nu tu ar trbui să știi?Doar ești fratele ei!spun și mă uit la Emma care nu știu când, a adormit.

E așa de drăguță când doarme.O iubesc mult!Păcat că ea nu simte la fel.

–Deci?

–Vine cu mine!Nu mai merg cu Avani!spun eu iar pare că pe Andrei îl mulțumește mult răspunsul meu.

Mama se ridică din scaun și ne face semn să facem liniște.Afară nu se mai aude nimic, nici tunete, nici fulgere, și nici stropi de ploaie.

–Se pare că ploaia s-a oprit!spune mama fericită iar eu cu Andrei ne ridicăm deodată.

Merg spre Emma și o iau în brațe în stil mireasă.Se foiește puțin dar tot adormită rămâne.Îi zâmbesc deșii ea nu mă vede.

Ieșim și o văd pe mama plângând, mă încrunt și nu îmi vine sa cred.

–În a mumăsii ei de ploaie!spun eu nervos și merg lângă mama.

Asta mai lipsea!

                               ●●●

Încă un capiiittttooollll!Sper că v-a plăcut.Pupici dulci!😘😘