He's my drug

𝗣𝗿𝗼𝗹𝗼𝗴

Nu pot să cred,nu pot să cred că Jungkook este la subsol și forțat să vorbească,iar eu merg la o petrecere elegantă cu cel mai mare dușman al meu.Stau pe pat și mă privesc în oglindă eram îmbrăcată într-o rochie roșie cu crăpătură pe picior,părul ondulat îmi atârna în șuvițe rebele pe corp,purtam la gât un colier foarte scump,pietrele prețioase strălucind în lumină. Mă ridic de pe pat și mă apropii de oglindă,după care îmi zic: "Urăsc rochia de pe mine,urăsc pantofii cu care sunt încălțată,urăsc banii pe care i-am obținut prin afaceri murdare și periculoase,mă urăsc pentru că,în loc să îl protejez pe Jungkook,mi-am protejat marfa și afacerea.Mă simt murdară pe dinăuntru,mă simt ca o mare trădătoare!"Imediat am început să plâng,machiajul curgea ușor pe fața mea,mă oftica faptul că sunt o persoană așa oribilă și egoistă,copleșită de un amalgam de sentimente,în momentul acela am spart tot ce era în cameră,fără să îmi pese de nimic,voiam doar să mă descarc.Am căzut pe covorul din mijlocul camerei,epuizată după tot haosul pe care l-am făcut în cameră.Aud o bătaie în ușă,era Kwan :
"Mi Cha,descuie ușa!"
"Și dacă nu vreau,ce îmi faci?" spun eu,iritată la auzul vocii lui
"Dacă nu o deschizi,o sparg!" spune Kwan,destul de nervos
Imediat ușa se deschide,iar Kwan se uită cu furie la mine,dar și la dezastrul pe care l-am provocat.
"Ce s-a întâmplat aici?" ma ridică brusc și mă împinge
Nu îi răspund,doar mă uit la el cu ură în ochi.
"Pregătește-te,ne așteaptă mașina afară."
"Nu merg nicăieri cu tine!"
"Prințeso,eu zic să numai ai multe mofturi,că altfel.." și arată înspre pistolul pe care îl are în buzunarul fracului. 
"Împușcă-mă,haide!Eu tot nu merg nicăieri!" zic hotărâtă,gesticulând în fața lui.
"Ai noroc că te iubesc,că îți zburam de mult creierii!"
"Ei bine,află că eu nu te iubesc deloc!" îi spun,dându-mi seama ce tâmpă am părut în timp ce spuneam asta.
Aproape că pufnește în râs și îmi zice:
"Nu trebuie să mă iubești tu,e de ajuns doar să te iubesc eu."
Înainte de a pleca de lângă mine se oprește în dreptul ușii,și îmi face semn să vin jos.Mă duc să îmi retușez machiajul și plictisită îmi iau poșeta și haina de blană și cobor jos,în timp ce coboram scările am auzit țipete care se aud de sub scări,mă duc la ușa de unde se aud urletele,era întredeschisă,trag o privire prin crăpătura lăsată de ușă și îl văd pe Jun gkook legat de un scaun plin de sânge,iar acel bărbat îl lovea cu pumnii în abdomen,întrebându-l unde sunt banii și marfa.

𝘿𝙚𝙤𝙘𝙖𝙢𝙙𝙖𝙩ă,𝙖𝙢 𝙥𝙤𝙨𝙩𝙖𝙩 𝙙𝙤𝙖𝙧 𝙥𝙧𝙤𝙡𝙤𝙜𝙪𝙡,𝙙𝙖𝙧 𝙢𝙖̂𝙞𝙣𝙚 𝙫𝙤𝙞 𝙥𝙤𝙨𝙩𝙖 𝙥𝙧𝙞𝙢𝙪𝙡 𝙘𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡,𝙛𝙞ț𝙞 𝙥𝙚 𝙛𝙖𝙯ă! 🤗🌺